Munca, scrificii, daruire si talent. Cam astea ar fi ingredientele cele mai importante, pentru ca un sportiv de performanta sa fie sus. Si mai e si pasiunea care, probabil, le uneste pe toate.
Romania a dat de-alungul anilor sportivi care au urcat pe podium la cele mai importante competitii din lume.
Unul dintre acesti oameni este Mihai Covaliu. A dus scrima romaneasca in toate competitiile, iar la gatul sau a atarnat aurul olimpic.
“Am atins fiecare obiectiv important din viata unui sportiv. Eu am luat-o de sus in jos, pentru ca prima medalie importanta a fost aur la Sydnei in 2000. De atunci am coborat in sensul castigarii medaliilor”.
Olimpiada este cea mai importanta competitie din viata unui sportiv. Este ultima treapta spre un loc binemeritat in istorie.
“Olimpiada e perioada de pregatire pentru Jocurile Olimpice. Este din ce in ce mai greu sa te califici. Locurile in fiecare disciplina s-au diminuat. Poate pentru a mentine echilibrul. Investitiile sunt din ce in ce mai mari. E o competitie vanata de marii sportivi, din cauza ca e o data la 4 ani. E momentul in care poti sa rastorni orice ierarhie. Si vei ramane in istorie. Nu poti spune fost campion olimpic”.
Din fotoliul nostru confortabil, de acasa, nu realizam ce inseamna o astfel de competitie. Avem emotii, plangem de fericire sau de suparare. Insa acolo, in mijlocul bataliei, situatia este alta.
“Competitia este de o incarcatura fantastica. Este o presiune fantastica si, in acelasi timp, o sansa pe care o ai o singura data in viata. Este cel mai ravnit trofeu pe care vrei sa-l ai in palmares. Cand eram sportiv ma incarcam la gandul ca cei de acasa ma sustin. Sportivul este reprezentantul fiecarui om din tara sa. Este important sa fii constient de acest lucru, sa atragi aceasta energie benefica si s-o folosesti in favoarea ta cand presiunea este fantastica”.
Pandemia a facut ceva ce nu s-a mai intamplat niciodata: a inchis sportul. Insa cei mai buni dintre cei mai buni nu si-au pierdut speranta.
“Niciun sportiv care s-a calificat nu a renuntat la activitatea sportiva. Continua sa munceasca, sa se pregateasca si sa ajunga acolo. Am reusit sa trecem peste situatia critica in care sportul a fost inchis. Am fost alaturi de sportivi cu sfaturi de nutritie, cu ajutor psihologic care este foarte important. Acum sportivii trebuie sa stea 2 saptamani intr-o bula, in izolare, sa dai date pe o platforma. Este inca un stres in plus”.
Iar aceasta boala ciudata si perfida nu a ratat nici sportivii.
“Au fost sportivi care au avut covid. 80% dintre cei calificati sunt vaccinati. Avem 60 de sportivi calificati pana acum. Mai sunt calificari la canotaj. Imi pare rau pentru fetele de la handbal. In total vom avea cam 100 de sportivi care vor merge la Tokyo. Suntem norocosi mai ales ca avem lipsuri mari. Am avut si o campanie <Cei mai buni dintre noi>”.
Vrem medalii dar mai buna e tableta. Ca putem juca si pe ea, nu?
Vrem performanta dar mai bine e la altii.
Am face sport dar…intervin, intotdeauna fel si fel de motive. Totul pleaca de la educatie.
“Parintii nu-si duc copiii decat la anumite sporturi. Exemplul pe care il da parintele este extrem de puternic. Sa educam copiii ca sportul face bine, ca dezvolta anumite abilitati si reflexe. Sunt avantaje care trebuie invatate de parinti. Ne-am uitat ce fac alte natiuni in jurul nostru. Am facut un program care are drept scop alfabetizarea sportiva a copiilor. “Sportul se joaca” Am ales 12 discipline olimpice in care am selectat 12-15 exercitii pe care le-am pus pe aceasta platforma. Exercitiile se pot face oriunde, sunt exercitiile copilariei, sunt jocurile copilariei. Sa nu mai lasam pe nimeni sa spuna ca nu a a stiut, ca n-are echipament, ca n-are timp…”.
Jocurile Olimpice se apropie iar incarcatura emotionala este din ce in ce mai mare. Sunt, insa, intotdeauna si situatii neprevazute. Care nu sunt insa de dorit.
“Vorbim de criterii de calificare si de criterii calificabile. Daca un sportiv nu mai poate participa, nu va putea fi inlocuit de un alt sportiv roman. Daca la canotaj un sportiv nu poate participa locul va fi luat de un roman din echipa”.
Sportivii mai au de dat acum o ultima…batalie.
“Nu stim cine va fi port drapel. Situatia asta se dicuta dupa ce se termina calificarile. Avem sportivi de valoare care vor aceasta onoare. Simona Halep si-a manisfestat aceasta dorinta”.
Si noi si sportivii stam cu sufletul la gura.
Asteptam startul, sa fim siguri ca nu se mai intampla nimic.
“Sa fie amanate nu cred. Vor fi sau nu vor mai fi deloc. Exista un calendar. Jocurile au parcurs toate etapele ca sa-si reia locul. Practic am intrat in pregatirea pentru Jocurile Olimpice de la Paris, de peste 4 ani. Va fi si competitia de iarna. Toata lumea a inteles importanta organizarii. Nu mai este spatiu si loc pentru amanare”.
O discutie despre performanta si sacrificii am avut astazi, In Comunitate, cu Mihai Covaliu, presedintele Comitetului Olimpic si Sportiv Roman.
