Despre măsurile adoptate în faţa pandemiei de COVID-19 care au stârnit preocupări în ce priveşte drepturile omului, au aflat Alex Minculescu și Andreea Bratu de la sociologul Gelu Duminică, invitat în matinalul „Bună dimineața București” pe 98, 3 FM și live pe facebook.
„Din punct de vedere a drepturilor omului, România nu a stat bine niciodată, iar pandemia asta nu a făcut decât să acutizeze, accelereze anumite sentimente pe care societatea românească le avea în stare latentă și care, în momentul de față, au găsit un teren destul de fertil.
România este, din păcate, țara cea mai reticentă față de migranți din Uniunea Europeană, în condițiile în care cred că nu există familie în România care să nu aibă pe cineva în familie în afara granițelor.”, a spus sociologul.
Despre intoleranță, necunoaștere și cauzele lor, Gelu Duminică a povestit: „Din păcate, trebuie să ne uităm la cauze. Cauzele sunt înveninarea aia pe care noi am avut-o încă de la Miorița încoace, și nu glumesc când spun de la Miorița, balada fundament a culturii românești.
În momentul în care s-a semănat necunoaștere, intoleranță, nu avem cum să culegem solidaritate. Credem ceea ce ne place să credem, nu ceea ce se întâmplă. Adică ne place să credem că suntem mai bine dar, în realitate, nu suntem bine și sondajele de opinie ne spun lucrurile acestea. Avem o societate care este extrem de ignorantă în ceea ce privește valorile diversității.”
Despre ură dintre români și romi, sociologul explică: „Cauza este istorică. Din păcate, romii au fost victimele celei mai lungi perioade de robie existente pe fața pământului documentată istoric. Sunt 500 de ani de sclavie în spațiul românesc, lucru care a generat o schimbare de mentalitate și de o parte și de alta. În Codul Organic din 1818, romi erau considerați obiecte nemișcătoare.
Problemele nu sunt doar de o parte, a nu se înțelege că doar românii au probleme. Problema este și în interior pentru că stigma generează internalizarea stigmei, marginalizarea generează automarginalizare. Și sigur că există și mentalități în rândul comunităților de romi.
Ceea ce trebuie făcut este ceea ce se numește reconciliere istorică, adică trebuie să înțelegem, trebuie să cunoaștem și trebuie să dezvoltăm. Dezvoltarea nu se produce doar prin declarații, ci se produce prin investiții coerente.”
