Carte frumoasă… Pentru unii dintre noi, cartea este unul dintre cele mai de pret lucruri. Fie că o avem în casă sau mergem să o imprumutăm, ne uităm la ea ca la o comoară.
Cu ani în urmă, bibliotecile erau emblema unui oras. Dacă nu aveam cartea in casă, dădeam fuga la biblioteca din oras. Anii au trecut, au apărut edituri nenumărate iar multe biblioteci suferă din lipsa de carte.
Pentru că legea stă pe loc si nu ajută, explică Sorina Stanca, președintele Asociației Bibliotecarilor. „Pe zona de legislatie, pentru biblioteci nimic nu s-a schimbat. O carte apare la o singură editură. Ceea ce miscă achizitia de carte in biblioteci este cererea publicului. Dacă in bibliotecă se citeste un gen de carte, eu trebuie să o cumpăr. Pentru asta trebuie un plan de achizitii. Solicitarea noastră a fost scutirea de la acel prag pentru documente. Timpul este lung, se pierde timp cu documente pentru achizitia de carte. Toate bibliotecile, si cele publice si cele private, ar trebui să fie scutite de toată această birocratie”.
Editurile încearcă să ajute dar nu este suficient. Iar oamenii au gusturi diferite. „Există si donatii din partea editurilor. Dar pe mine ma interesează să pot satisface nevoile utilizatorilor mei. Editura donează ce are disponibil. Insă e o sursă de completare nu cea principală. Procedurile ne obligă să respectăm anumite termene. Dacă nimeni nu-ti oferă ceea ce ceri, prin achizitie publică, ai de pierdut. Inainte primeam ofertele de la edituri, echipa selectează si la sfârsit in functie de buget mai tăiem si lansăm oferta editurilor”.
Bibliotecile erau in top până la un punct. Punct in care, cei care ar trebui să se ocupe de educatia unei tări, au oprit programele de acest fel. „Inainte exista un program derulat până in 2008. Bibliotecile făceau propuneri iar editurile veneau cu propunerea lor de carte. Programul a căzut, pentru că aceste cărti erau achizitionate de Ministerul Culturii care solicita titlurile pe care le voiau bibliotecile din tară. Avem promisiuni că se va relua. In mediul rural dacă nu erau bibliotecile judetene, nu se primea nicio carte nouă”.
Mâine este Ziua Internațională a cărții. Ziua în care Shakespeare s-a dus într-o altfel de…furtună. Dar este si ziua bibliotecarului, omul care ne invată să alegem si să iubim cărtile. Iar unii dintre noi isi fac o menire din a scrie cărti. „Nu toti scriitorii pot trăi din scris in România. Multi sunt tradusi in alte limbi si de acolo primesc si drepturi de autor. Este si ziua bibliotecarului român, tocmai să arătăm si importanta acestei profesii. Avem biblioteci cu o activitate fantastică si atrag scriitorii. Isi invită cititorii la bibliotecă, la intâlnirea cu autorii. Acum multe biblioteci s-au mutat online pentru a tine publicul aproape”.
Nu rămânem pe loc, mergem inainte cu tehnologia. Pe loc rămâne mirosul paginii intoarse. „Cartea fizică nu va dispărea. In Vest s-a mers pe online dar fizic, cu calculatoare. In America s-a intamplat asta. Insă, la o perioadă, au inceput să apară rafturile. Pentru ca pretul creste. Noi am observat ca tinerii si la noi vor acelasi lucru. Multi citesc documente fizice. Le vor in format fizic. Si noi, bibliotecarii, ducem dorul târgurilor. Mâine o serie de colegi vor participa la un eveniment online. Să vedem ce facem in viitor. Toti factorii de educatie trebuie să-si dea mâna. Biblioteca publică este un factor de decizie in educatie. In trecut au fost tot felul de programe de educatie in biblioteci”.
Biblioteca, acel obiect din sufrageriile de demult, era o carte de vizită. Acum e o…carte aruncată. „Biblioteca era punctul de atractie intr-o casă. Este o chestiune de modă. In living nu-si mai are loc biblioteca. Exista biblioteci donate fiindcă proprietarii isi schimbă mobila”.
Bibliotecarii ne vor, din nou, cât mai aproape de cărti. Ne vor, din nou, in bibliotecile lor, in micile lor feude. Si ne cer să facem un exercitiu. Măcar mâine! „Ne propunem să readucem publicul la bibliotecă. Vom face evenimente pentru toate categoriile de vârstă. Dacă lumea se intoarce spre carte si lectură, va fi mult mai bine. Putem mâine să renuntăm la o oră si să citim ceva?”
Povestea bibliotecarului ne-a spus-o Sorina Stanca, presedintele Asociatiei Bibliotecarilor.
