Invitată în emisiunea „În Comunitate”, a fost Irina Raț, inspector pentru învățământul profesional la Inspectoratul Școlar al Municipiului București.
Timpurile când meseria chiar însemna o brățară de aur au apus. Cu folos sau nu, terminăm facultăți pe bandă rulantă însă când, într-adevăr ajungem la serviciu, mulți dintre noi suntem slab pregătiți.
Încă, din păcate, copiii își aleg viitorul la comanda părinților, iar meseria a rămas ceva de tristă amintire și, cumva rușinos. Însă alergăm disperați după electricieni, sudori, pantofari…
Irina Raț, inspector pentru învățământul profesional la Inspectoratul Școlar al Municipiului București își spune povestea, cu oarecare tristețe.
„Noi considerăm că meseria este brățară de aur. Dar tinerii absolvenți de clasa a opta nu mai știu ce înseamnă asta. Și de asta încercăm să-i convingem că mesriile sunt de valoare și sunt căutate pe piața muncii.”
Întotdeauna trebuie să facem mai mult decât părinții noștri. Este o mentalitate care nu a dispărut. Sau, măca,r cât au făcut ei. Însă doar dacă la asta mai adăugăm și un master, un doctorat…
„Noi am început din martie o promovare la nivelul Capitalei. Am implicat toate școlile, au fost vizitate de toți operatorii economici, părinții aveau șansa să afle despre meseria pe care o vrea copilul lor. Însă atunci când copilul își dorește o meserie, nu își dorește părintele și invers. Meregem cu opertaorul economic la școală, copilul vrea o meserie, însă părintele spune că nu vrea așa ceva pentru copilul lui. Din păcate, părinții își duc copiii la școlile particulare. Trebuie făcută o educație a părinților, nu a copiilor.”
Profesorii și operatorii încearcă să îi atragă pe copii spre meserii, iar oferta, cel puțin în cazul învățământului dual, nu este de refuzat.
„Pentru anul școlar avem 79 de clase învățământ profesional din care 21 pe învățământ dual. Oferta meseriilor este variată: operator la mașini cu comandă numerică, bucătar…meseriile nu mai sunt ca pe vremuri; sunt curate și cu tehnologie. Avem profesori, nu există probleme pentru nicio calificare. Culmea este că avem și ofertă; personal…sunt burse de 400-500 de lei, echipamente, cazare, masă caldă, transport…Însă ei pleacă în străinătate. Însă și operatorul pune și condiții. O altă problemă este că învățământul profesional nu durează la fel ca și în cazul celorlati elevi. Există și practică.”
Școala a făcut un pas, autoritățile încearcă, dar nu este de ajuns.
„Ar trebui la nivel de gimnaziu mai multă implicare, să permită operatorilor economici să vină să facă activități. Operatorii nu sunt primiți în școli; școlile sunt de top, iar copiii nu au ce căuta la școli de meserii. Noi încercăm. Avem 17 operatori care chiar doresc copii. Turbomecanica, de exemplu, are deja contracte. Din păcate, operatorii nu-i mai pot ține după cei 3 ani pe care îi finanțează. Totul este recunoscut în U.E.”
Există diferențe între învățământul profesional și cel dual. Diferențe care ar trebui să îi încânte și pe părinți.
„Mecanic auto, comerciant vânzător, electronist, operatori industrie de medicamente și produse cosmetice, ospătari, mecanic agricol, horticultor, operator telecomunicații…O grupă trebuie să aibă minimum 12 la învățământ dual și 15 la învățământ profesional. Dacă nu sunt atâți, copiii merg la altă școală unde există acea calificare. Cele mai multe calificări s-au pierdut pe mecanică. De la an la an scade interesul pentru aceste tipuri de învățământ. Însă la nivel de București situația este bună deocamdată față de nivelul țării. Ambele variante primesc bani de la stat. La învățământul dual operatorii mai dau niște bani.”
Pandemia și-a spus cuvântul și aici. HoReCa a avut cel mai mult de suferit, iar asta s-a repercutat și asupra învățământului care ne învață o meserie.
„În acestă perioadă urâtă s-au mai retras operatori. Cei mai mulți din ramura HoReCa; oamenii au plecat… Să sperăm că de anul viitor să crească din nou; operatorii nu au mai avut cu ce.”
Un lucru făcut bine, rezistă. O meserie făcută bine, va fi apreciată și căutată. Să oferim o brățară copiilor noștri și o altă șansă!
