Vrem o tară ca afară si o capitală europeană! Incet, incet, lucrurile se intamplă, ce-i drept nu atât de repede pe cât am vrea noi. Acei „noi” care avem in grijă Bucurestiul. Pe noi dar si pe cei de la Asociația Română pentru Cultură, Educație și Normalitate.
Centrul Bucurestiului a devenit pietonal la sfârsit de săptămână datorita unui proiect dezvoltat de ei. „Ne preocupă orasul iar abordarea e pe mai multe paliere: cultură, patrimoniu, cercetare, digitalizarea, poezie contemporană si acest proiect – Străzi deschise. Incercăm să analizăm si din punct de vedere urbanistic. Incercam să ne facem o „armată”, suntem o echipă mică insă avem multi colaboratori. Ne axăm pe schimbat viata urbană”, spune directorul executiv, Alberto Grosescu.
Si, ca intotdeauna, sunt voci pro si contra. De ce avem nevoie de străzi deschise? „Bucurestiul la nivel de interactiune cu turistii străini are probleme. Ce am văzut in acest weekend e un inceput bun. Proiectul in sine e un context completat de comercianti, de institutii culturale, de public. Noi am fost acolo…sunt aspecte interesante. Monitorizăm până in octombrie; sunt false impresii legate de parcări; probema riveranilor-majoritatea masinilor parcate acolo nu sunt ale rezidentilor. Deci, oamenii care-si lasă masinile si merg să bea o bere in centru, pot folosi mijloacele de transport in comun, trotinete, biciclete…In timp situatia se poate echilibra”.
După un an de pandemie, pare că redescoperim orasul si bucuria de a ne plimba prin el. Am redescoperit vorbitul față in față si ne-am bucurat ca atunci când Mos Crăciun isi deschide sacul. „Am văzut zeci de mii de oameni care simteau bucurie. Incercăm să rezolvăm problemele tuturor insă nu se poate dintr-o dată. Majoritatea vrea sa incerce ceva nou: interactiunea cu strada, cu orasul. Nu au mai fost tonete; au fost doar oamenii si comerciantii din zonă. Oamenii au fost multi mai atenti să vadă orasul, istoria…Sa vedem orasul de la nivelul ochilor. Să te plimbi, să te uiti, să interactionezi cu oamenii, cu locurile…E vorba despre nturalete si normalitate. Am observat că la nivel de comportament, bucuria oamenilor a fost egală cu cea a unei sărbători; oameni care se jucau cu copiii, artisti stradali care cântau la vioară, la chitaraă…”
Acesti „noi” care vrem schimbarea suntem din ce in ce mai multi. Trebuie timp să ne cunoastem si să ne recunoastem. „Cine suntem noi? Se măreste masa critică. Traseele culturale reprezentau conexiunea cu orasul. In 2019 aveam 10-15 mii de participanti. Oamenii, gustând din evenimente care ii apropie de oras, există allternative de petrecerea a timpului liber in oras. Indiferent de admnistratie, această normalitate este legată de oameni. Schimbarea vine singură”.
Ne place să ne lăudăm cu orasul nostru. Sau ne place, in aceeasi măsură, să scoatem în față lucruri urâte. Faptul că vorbim despre el, insă, crează legături. „Un străin isi argumentează afectiunea pentru oras prin lucrurilor bune. Multi dintre noi nu ne cunoastem orasul, nu avem o legatură strânsă cu el. Ne place o stradă pentru ca… Cred că generatiile mai din urmă nu interactionează la acest capitol. La generatiile de după 2000 se vede o schimbare. Sunt mai vindecate generatiile mai tinere iar schimbarea va veni”.
Ce face ARCEN in 2021? „Pregătim un ghid de suparvietuire in caz de cutremur pentru bucuresteni „Antiseismic District”; 20 de exemplare, distribuite gratuit. Va fi pe 3 etape: inainte, in timpul unui cutremur si ce faci după. Vom avea si o hartă cu centrele vulnerabile ale orasului. In ultimele 4 luni, am avut si o activitate in scoli. Am interactionat cu aproape 50 de clase din 10 licee. Am făcut un chestionar si ei trebuiau să răspundă. Am făcut partea educativă in functie de răspunsurile lor. Inventariem si zonele protejate din Bucuresti; facem asta din 2016. E o bază de date extrem de pretioasă pentru oras. Facem caiete de bune practici pentru locuitorii din zonă. Si vrem să propunem si o modificare a regulamentului zonelor protejate”.
Vrem o tară ca afară si o viată urbană de calitate. Ce dăm la schimb?
