Copiii abandonați ai României
Articol de dianamatei, 7 iunie 2021, 22:31
Sunt mici sau mari, neajutorati, lasati fara spijin.
Sunt copiii lasati in institutii care le tin loc de familii.
Au nevoie de ele insa de-alungul anilor putini s-au incumetat sa-i scoata de acolo.
Neputinta, birocratie…
Acum pare ca lumea incepe sa inteleaga ce inseamna sa oferi o sansa. Cu atat mai mult cu cat legea incepe sa fie mai usor de urmat, ne-a povestit Andreea Dinica, de la șef serviciu adopții in cadrul Autorității Naționale pentru Persoane cu Dizabilități, Copii și Adopții.
„Simplificarea unor proceduri mai greu de implementat. La finalul lunii matrtie erau peste 4 mii de copii. Raportat la anul trecut a crescut numarul cu 35%. Asta inseamna ca suntem in directia cea buna”.
Nu e totusi atat de usor pe cat am vrea. Copilul trebuie sa fie adoptabil, sa faca primul pas spre un drum mai bun. Primul pas spre iesirea din sistem.
„Copil adoptatbil inseamna statutul juridic al copilului. Atunci cand spune instanta ca acel copil este adoptabil. Copiii care se afla in sistemul de adoptie si reintegrarea in familie nu se poate face. Copii cu familii…dar nu ii mai cauta rudele pana la gradul al patrulea. In situatii exceptionale, se poate face adoptia mai inainte de termenul dat de lege. Se prelungeste de la 2 la 5 ani atestatul de familie adoptatoare. Se fac niste cursuri, niste evaluari…sociale, psihologice…Persoana singura poate sa adopte”.
In principiu, cam toata lumea poate adopta.
Sunt, desigur, si exceptii pentru protectia copiilor.
„Este un impediment daca persoana are o boala mentala. Daca o persoana locuieste in afara tarii, se incadreaza pe procedura de adoptie internationala. Si intervine si statul de adoptie. Este un aspect care vine in favoarea familiei. Toate procedurile se fac in statul de adoptie. Este o conventie adoptata la Haga. Conditia este ca unul dintre soti sa aiba cetatenie romana”.
Urmeaza, apoi, pasi marunti…
Pasi mici si grei, poate, pentru viitorii parinti dar pasi mari pentru micii norocosi.
„Dupa ce se optine atestatul, incepe procedura de potrivire dintre copil si familia adoptatoare. O familie poate solicita profilul public al copilului pe care il vrea. Pot adopta si un grup de frati. Se poate intra in procedura de adoptie, chiar din prima zi de atestare. Dupa potrivirea initiala, urmeaza potrivirea practica: acomodarea intre familie si copil. Daca lucrurile merg bine, familia face o cerere de incredintare in 90 de zile. La finalul ei urmeaza pasul final, incuviintarea de catre judecator”.
Exista si copii fara sansa.
Sau cu sanse mai mici sau care trebuie sa mai astepte un pic.
Sunt cei greu adoptabili.
„Un copil greu adoptatbil este acela pentru care procedurile nu s-au realizat: era mare, era bolnav sau facea parte dintr-un grup de frati. De fapt nu s-a reusit adaptarea lui. Insa asta nu inseamna ca are dificultati greu de trecut”.
Ne staruie si acum in minte, multora dintre noi, acele imagini din urma cu 30 de ani.
Acele case de copii primitive in care tratamentele si conditiile lasau de dorit.
Situatia s-a schimbat, mentalitatile s-au schimbat.
Sunt oameni care vor sa dea o sansa unor copii cu care soarta nu a fost prea darnica.
„Familii atestate sunt putin peste 3 mii. Sunt familii care vor, pentru ca nu pot avea copii sau, chiar daca au copii, vor sa dea sansa unui copil la o viata normala. Si cei din strainatate pot adopta copii romani”.
Ii putem vedea pe micuti de suntem noroscosi si vom avea o surpriza pentru ca „profilul public ascunde comori”.
