În urmă cu scurt timp, regizorul Radu Afrim a postat un mesaj pe contul său de Facebook.
„A plecat Voicu Radescu fondatorul teatrului de la Green Hours, singura ușă care mi s’a deschis când am ajuns la începuturi în București . Am locuit într’o camaruță în podul fostei lui case de pe bulevardul Dacia. Apoi, pentru că nu prea aveam cum sa plătesc chiria , am făcut și al doilea spectacol tot la teatrul lui Voicu. Și n’am plătit nicio chirie. Vorbesc de prima parte a anilor 2000. Era locul cel mai cool al acelor timpuri, dacă veneai din Cluj evident nu’ti puteai dori altceva decât un loc alternativ ca Green’ul. Am vorbit cu Ada Milea zilele astea despre Voicu , despre cât de mult a făcut el pentru teatrul contemporan de la noi, pentru teatrul cu mesaj social dar și pt formulele experimentale. Stiam și m’am bucurat că s’a întors Maria (prietena lui solară din acele timpuri, pictorita de icoane de azi ) din Roma sa’l îngrijească în ultima lui perioada, eram la curent cu eforturile Liei Bugnar de a fi alături de el și de a strânge bani pt îngrijiri fără ca el sa afle. Mi’l amintesc pe Voicu râzând la spectacole, agitat printre clienții care se călcau în picioare sa între la shou, făcând loc fiecăruia în parte. Ultima dată l’am văzut de la depărtare în sala mare de la TNB la Padurea spanzuratilor. Îți mulțumesc Voicu pentru că șutul în fund pe care l’am primit atunci de la un teatru din Ardeal s’a transformat intr’o șansă pe care mi’ai dat’o tu, dincolo de Carpați. Drum lin.”
