Invitat în emisiuna În Comunitate a fost Titi Aur, expert în conducere defensivă.
Claxoane, înjurături și accidente. Cam așa arată Bucureștiul și, la fel, întreaga țară. Suntem ași ai șoselelor deși, mulți dintre noi au luat permis în 1979. Și, de atunci, n-au mai învățat nimic. Este sânge pe șosele tot timpul, iar cauzele sunt multe, spune Titi Aur, expert în conducere defensivă.
„Totul pleacă de la noi. Dar cel puțin din punctul de vedere al traficului suntem în urmă; cu educația rutieră suntem la nivelul anilor ’80. Avem mari probleme de educație și comportament. Toată lumea să respecte 3 feluri de reguli: de circulație, reguli de conducere defensivă și reguli de bun simț. Nu se va mai întâmpla niciun incident și ne vom deplasa mult mai repede. La șoferi avem cele mai mari probleme; de educație rutieră în special”.
Educația are 3 direcții.
„Până ne ducem la școala de soferi, pe urmă școala de șoferi( sunt foarte puține informații; conducerea defensivă) pe urmă, dupa ce ai luat carnetul, nimeni nu-ți mai spune nimic. Capitolul educație este la pământ; și în școli…apoi după școala de șoferi. Trebuie cicluri de pregătire la 3-4 ani. În Suedia este o campania a Guvernului, anuală”.
Ne-ar putea salva amenzile. Realitatea arată însă că nici așa nu merge, iar expertul are o alta viziune. O viziune care trebuie ajutată de stat. Statul care închide ușa.
„Nu faci nimic dacă mărești amenzile la șoferii începători pentru că nu i-a învățat nimeni nimic. Începător poți fi și după 5 ani dacă nu înveți. Apoi avem teribiliștii; acolo da. Însă multe accidente sunt făcute de cetățeni integri, cu experiență.
Ei fac greșeli pentru că nimeni nu îi învață și nu sunt trași de mânecă. 5 km în plus pot face diferența sau trasul de volan când nu trebuie. Asta se învață în permanență. Din acest motiv ne trebuie programe. Și aici trebuie să se implice statul – un plan național de siguranță rutieră.
Ne-am obișnuit cu sângele pe șosele. Statul nu pare că vrea să se implice. Nu vrea să schimbe sistemul. Ministerul Transporturilor trebuie să se ocupe de siguranța rutieră”.
Repetiția este mama învățăturii. Și nu ne-ar strica din când în când să mai mergem la școală. La școala de șoferi.
„În toate meseriile se fac 2 lucruri. Când apare un utilaj nou, meseriașul este chemat să învețe, cu mașinile nu; deși unele sunt chiar foarte bune la nivel de siguranță. Și doi, se face protecția muncii, în fiecare an. La condusul mașinii nu-ți mai spune nimeni nimic”.
Titi Aur îi învață și pe alții. De unul singur, nu se poate însă.
„Academia mea a școlarizat în câșiva ani cam 70 de mii de cursanți; am cam 1% din șoferii din România școlarizați. Și sunt 3 categorii: șoferii trimiși de companii obligatoriu, părinții care își trimit copiii și cei care vin la cererea lor. Însă ponderea este mică. Și atunci statul ar trebui să susțină. Nu poate fi obligatoriu pentru că nu există infrastructură. Suntem pe ultimul loc la siguranța rutieră. Se moare cu zile și nimeni nu ține cont de asta. 200 de milioane de euro pe an pentru educația șoferilor”.
Calmi, instruiți și fără viteză! Așa ne urcăm la volan! Și nu vom mai vedea sânge pe șosele.
