Un roman în care paginile sunt încărcate de teamă și respect pentru Kryani, specia extraterestră inventată de scriitorul Virginio Marafante… O rasă mult superioară tehnologic celei umane dar nonconflictuală, incoruptibilă și lipsită de interesul clasic pe care îl au de regulă ufonauții din filmele și romanele SF, acela de a devaliza resursele planetelor din sistemele solare în care își fac apariția.
Kryanii nu doresc să interfereze cu problemele oamenilor, Terra nu face parte din agenda lor de lucru și de fapt nici măcar nu au bunul simț de a ne observa mărunta existență. Ei vin în sistemul nostru solar în urma unui riguros plan cosmic, misiunea lor este una metagalactică și presupune deplasarea dintr-un punct în altul a unor stele diverse, printre care se numără și soarele pe care, spre marele nostru nenoroc, îl considerăm proprietate personală.
Evident că noi, oamenii, reacționăm cu vehemență la această acțiune care ne va lăsa în scurt timp pradă înghețului etern și luăm imediat măsuri corespunzătoare, specifice comportamentului ce ne definește. Adică transpirăm din abundență, ne certăm între noi, turăm motoare, lătrăm ordine, ne sabotăm aliații, deschidem focul cu armament greu sau ușor și, dacă funcția ne-o permite, încercăm să scoatem și un profit financiar din toată această întâmplare.
Romanul lui Marafante nu are un final tipic, în care omenirea găsește de regulă o soluție împotriva unei amenințări externe. În “Capcana Kryanilor” descoperim o rasă umană care nu are capacitatea de a se opune unei acțiuni ostile de o asemenea anvergură și nu are nici nivelul de inteligență necesar unei înțelegeri atât a tehnologiei cât și a psihicului extratereștrilor Kryani.
Așa că autorul ne salvează prin intermediul Waenilor, o altă rasă extraterestră pe care oamenii tocmai ce se pregăteau să o “civilizeze” prin sistemul clasic de schimb reciproc avantajos, și anume ei ne dau și noi le luăm. În urma unor sacrificii uriașe, Waenii reușesc să oprească pentru moment operațiunea Kryană, iar noi le mulțumim cum doar oamenii știu să o facă. Și bine că romanul se încheie la timp, pentru că dacă mai continua, rasa Waenilor ar fi fost adusă în pragul extincției de la atâtea sincere mulțumiri…
