Este sărbătoare în comunitatea mică, ce ajută oameni.
Iar sărbătoarea este ca în povești, spune fondatoarea Alina Kasprovschi.
„Sărbătorim toată luna noiembrie. Ne uităm la lucrurile mari și mici pe care le-am făcut pentru București în acești 10 ani. Am strâns bani și am finanțat proiecte: Airlive.ro, grupuri de initiativa în cartiere (lucrăm cu Grupul de Inițiativa Cișmigiu; ei au făcut un proiect între blocuri, acest parc are 2 proiecte pe lista scurtă). Primul proiect…ne-am întâlnit cu un cuplu care și-a donat banii de la nuntă. Am lucrat cu ei și i-am ajutat să vadă ce schimbare vor să facă. Au donat 10 mii de euro către o organizație care își propunea să scoată din casă oamenii în vârstă. Acum asociația se numește <Niciodată singur>”.
De la corporație la ong. Este drumul Alinei pentru care a ajuta oamenii este un stil de viață.
„Eu lucram în corporație. Am făcut voluntariat cu un ong care construia case pentru oamenii nevoiași. Și m-am gândit cum pot să schimb viața acestor oameni. Am intrat în concediu de maternitate și m-am gândit cum să mai cresc un…copil. Echipa noastră crește. Vom fi 10 persoane. Sunt oameni care vin din corporații dar și oameni care au lucrat în ong-uri. Suntem pasionate de orașul asta, de problemele lui și de cum să-l facem mai bun”.
Alina visează și iubește Bucureștiul. Nu este așa cum și l-ar dori dar știe că se poate.
„Orașul nu e bine. Unul dintre programele noastre vorbește despre riscul seismic. Sunt aproape 3 mii de clădiri care stau să cadă. Sunt insule de bine, în care oamenii au crescut spații în care chiar te bucuri că trăiești. Oamenii se încăpățânează să nu renunțe. De exemplu, Parcul Sticlăriei. Și noi credem că încă se poate. Avem așteptări mari de la autorități. Am fost în comisia de selecție pentru bugetul participativ al capitalei. Și acolo există insule de bine.
Am început să lucrăm mai integrat. În zona de mediu vrem să aducem împreună pe toată lumea: autorități, companii, ong-uri. E un proces lung, în toamna asta am început să ne întâlnim. Semnele sunt bune”.
Alina respiră, și ea greu, în București. Și știe câteva soluții simple să respirăm mai bine.
„Există suficiente zone pe care să se facă spațiu verde. Problema este calitate spațiului verde. Putem să rezolvăm nu neapărat dărâmând, ci prin micropaduri. Sunt păduri de 200 de metri pătrați. Caliatea lor permite să funcționeze în multe orașe europene. Grădinile de pe acoperișuri sunt o soluție foarță bună. Apoi, zona de pubele să fie împrejmuită de niște pereți îmbrăcăți în vegetație”.
Primii 10 ani au fost un succes. Alina visează la următorii. Și are patru mari direcții.
„Zona de rism seismic. Acum 3 ani am pornit <Bucureștiul pregătit>, un program de pregătire pentru un mare cutremur. Am crezut ca o să fie ușor. Oamenii sunt reticenți. E o problema la care nu vor să se gândească. E greu să ataragem și finanțări. Ne-am hotărât pe viitor la mediu, educație, riscul seismic și apartenența, continuăm cu Bucureștiul pregătit și cu o altă ediție de Swimathon”.
