Invitata de astăzi a emisunii În comunitate a fost medicul Valeria Herdea.
Mulți spun că a fi părinte este cea mai grea meserie din lume pentru că vine cu foarte multe responsabilități. Cele mai multe!
Dacă la un alt serviciu lăsăm pe mâine ce putem face azi, aici nu se poate întâmpla niciodată. Mai ales când vorbim despre sănătate. Și, mai spun unii, că fiecare părinte știe ce e mai bine pentru copilul lui. Se pare că nu este chiar așa când cunoștințele noastre sunt limitate. Vaccinarea a luat startul și, același start, l-au luat și cei cu acele puține cunoștințe.
Medicul Valeria Herdea ne face tabloul sumbru al ultimilor doi ani și jumătate.
„Mutăm discuția despre gravitatea bolii. 60 de mii de pierderi de vieți omenești și 2 milioane de îmbolnăviri. Am pierdut săptămânal câte un om. Virusul îl știm din 2003. În 2013 a fost lovit Orientul Mijlociu. În toți acești ani, cercetările au continuat. Boala debutează cu simptomele unei gripe. Evoluția este foarte rapidă. Lucrurile au scăpat de sub control pentru că oamenii nu au crezut că poate evolua așa. Copiii sunt altfel, se adaptează. Dar, din păcate, în contact de doi ani cu adulții, le-a scăzut imunitatea. Starea se poate degrada la copiii cu probleme cardiace, pulmonare, de imunitate…”
O linguriță de miere și un ceai pentru imunitate sunt panaceele pe care le vedem zilnic la televizor. Și cum, pentru mulți, e doar o simplă gripă, cele doua remedii sunt suficiente. Specialistul ne dă o veste proastă.
„Unii copii nu fac față. Sunt copii cardiaci… Dacă fac o formă de boală, fie și ușoară, urmările pot fi crunte. Sunt și alte probleme: copiii stau acasă, devin dependenți de calculator, le scade randamentul intelectual. Dacă au forme cronice, sunt primele victime ale acestei boli”.
Îndoiala este firească oricăruia dintre noi. Poate fi domolită cu sfatul specialistului.
„E normal să fie așa. Întrebările sunt argumentate. De aceea există sfatul medical. Orice părinte care înțelege, merge la medicul de familie pentru că așa poate primi răspunsuri. Sunt vaccinuri pe care le facem de mici copiilor. Avem boala și prevenirea. Prin vaccinare eradicăm boli. De exemplu variola, dar după 200 de ani. Vaccinul înseamnă niște soldați care îți apără copilul. Dacă adulții care s-au vaccinat au venit în contact cu boala, nu au făcut forme severe, persoanele nevaccinate au făcut forme grave și mulți au murit. Nu avem altă variantă. Nimeni nu obligă pe nimeni. Decizia să o luăm împreună cu medicul”.
Pe lângă boală și riscuri, mai avem repercusiuni care înfluențează o societate întreagă.
„Sunt copii care nu mai merg la școală, o fac online. Sunt dependenți de ecranul calculatorului. Vor fi autiști funcționali”.
Orice medicament, și aici avem prospectele, face bine unora și mai puțin bine altora. Și în cazul vaccinurilor este aceeași poveste.
„Ca la orice vaccin. În primul rând, se vaccinează un copil sănătos. Doza este o treime din doza adultului. Apar roșeața la nivelul brațului, durere la nivelul brațului. Reacții sistemice: hidratăm copilul, sunăm medicul, nu facem de capul nostru. Trebuie precauție în caz de șoc anafilactic sau în cazul trombozelor. Nu există alte contraindicații. Există studii riguroase care spun că procentul de miocardită este mult mai mic în cazul vaccinului decât în cazul trecerii prin boală. Avem nevoie de sprijinul părinților. Să găsim soluții care să ne ajute pe toți”.
Ca există reticență acum, e lesne de înțeles, însă nici vaccinurile vechi nu mai sunt un scut pentru mulți părinți. Deși acum avem șansa să le facem pe toate.
„Se fac vaccinurile toate. Se pot face în același timp. Avem vaccin acum la 6 ani, se poate face cu cel de Covid. Dacă între cele 2 doze face boala, rămâne acasă, apoi continuă schema la 2-3 luni”.
Meseria de părinte este sau pare grea. Bucuria de mai târziu poate estompa toate momentele grele.
„Să aibă încredere în noi, să vină să întrebe și să ia decizia care să protejeze copiii, să-i vadă zâmbind. Decizia se ia împreună. Nu exista soluții ideale, ci doar să mergem împreună și să ne susținem unii pe ceilalți”.
