Invitata de astăzi a emisiunii În Comunitate a fost Mihaela Dinu, psiholog la „Salvați Copiii”.
„Bătaia e ruptă din rai”, „Unde dă mama, crește”, „Eu te-am făcut, eu te omor!”. Vă sună cunoscut?
Pentru mulți dintre adulții de astăzi, sunt…„refrene” cunoscute ale copilăriei, dar și pentru mulți dintre copiii de astăzi, care nu ar mai trebui să beneficieze de astfel de tratamente. Pentru că sunt altfel, pentru că adulții de astăzi au fost altfel de copii.
Mihaela Dinu, psiholog la „Salvați Copiii”, ne explică cine sunt vinovații pentru situațiile acestea.
„Este un fenomen foarte răspândit. Copiii reflectă comportamentele noastre; comportament în oglindă. Ei transpun la nivelul vârstei. Dacă văd conflicte acasă, când merg în colectivitate vor face la fel. La noi este o cutuma: rezolv lucrurile prin violență”.
Auzim, în permanență, și că un copil este oglinda părintelui, dar, nu-i așa, ne place să ne uităm în oglindă doar la ceea ce este bun și frumos.
„Copilul învață prin ceea ce vede. Nu știe să facă foarte bine diferența. Are nevoie de limite dar nu de pedeapsă sau măsuri punitive, mai ales în mediul școlar. Învățarea se face cu emoții pozitive. În momentul în care sunt certați, umiliți, își schimbă starea. În momentul în care țipi la un copil, îi trebuie 20 de minute să-și revină la starea inițială. Dar nu știm care este aceea”.
Bătaia nu este ruptă din rai pentru că educația se poate face și cu vorba bună. Poate ea lipsește, în primul rând, părinților; acei adulți familiarizați cu…raiul, de mici.
„Există reguli de disciplinare pozitive. Pedeapsa nu este pentru a învăța. La nivelul familiei, vine dintr-o lipsă de educație a părinților. Nu ne comparăm viețile noastre cu cele ale copiilor. Ei văd lucrurile în alt mod. Pedeapsa are un efect negativ. Educ un copil pentru toată viața și trebuie să îi arătăm și altă cale. Copilul crește altfel dacă aude că este susținut, chiar dacă are și tot felul de reacții. Copilul simte vinovăție, dar trebuie să-i explicăm dacă a greșit. Mulți suferă de depresie din acest motiv”.
Din păcate, în acea oglindă, sunt adulții care nu prea știu să gestioneze situația. Adulții care au nevoie, și ei, de ajutor.
„Acești copii trăiesc niște emoții. Să vedem ce l-a determiat pe copil să devină violent. Părinții sunt primele exemple pe care le copiază. Sunt părinți care recunosc și nu știu cum să remedieze situația. Și părinții au nevoie de ajutor pentru că și ei au problem”.
„Salvați Copiii” are un program, un model dintr-o țară care pune mare preț pe ce înseamnă copilul și viața lui de acum și de mai târziu.
„Să fim prieteni, fără bullying în grădinițe, este un model din Danemarca; este mai complex, de prevenire, pune preț și pe relațiile dintre copii și adulți. S-a lucrat și cu educatoarele și cu părinții. În aproape toate grădinițile din Danemarca este acest program, iar rezultatele se văd. Este o rețea în Europa. Am văzut și noi că lucrurile s-au schimbat și la noi. Îl extindem în 10 grădinițe din ianuarie. Ne-am dori să fie adoptat la nivel național”.
Programul este simplu, iar un ursuleț avem fiecare dintre noi în casă.
„Fiecare copil are un ursuleț de care grijă. Trezim grijă, empatie, respect și toleranță ca valori promovate. Avem și activități pe diferite teme: cum îngrijim plantele, cum vorbim cu cineva care mă deranjează…să-i învățăm să-și rezolve situațiile neplăcute. Să vedem cum le gestionează”.
Poate ursulețul e chiar al nostru, de pe vremuri. Poate nu l-am păstrat degeaba…
