Războiul informațiilor ia mințile întregii lumi, în același timp cu războiul în teren.
Informațiile curg zilnic și ne bombardează pe toate canalele media si pe rețelele sociale.
Înflăcărarea de care dăm dovadă, țînând partea unora sau a celorlalți, ne face să renunțăm la discernământ, de multe ori.
Luăm de bun tot ceea ce ni se dă, ne impresionăm și ne înfuriem, deopotrivă.
Iar media este, și ea, formată din oameni; care se pot înșela sau ne pot înșela. O pot face voit sau nu.
Dar „greșeala recunoscută e pe jumătate iertată”.
„Atunci când studiem dezinformarea, avem de-a face uneori cu minciuna sau cu informații care ne induc în eroare; sunt interpretate greșit. În Ucraina vedem imagini luate din alte contexte. Se pot strecura greșeli. Diferența este dacă jurnalistul onest corectează. În general, nu se revine asupra acestor erori. Există indicii că un anumit text poate să nu fie jurnalistic: absența surselor, informații nedovedite, tonul părtinitor…Nu este greșit să avem opinii dar e greșit ca opiniile să fie denaturate. Pentru că nu mai avem liberul arbitru”, ne învață Flavia Durach, lector universitar doctor la Facultatea de Comunicare și Relații Publice.
În acest context războinico-sentimental își fac loc fake news-ul și propaganda.
Cum le deosebim?
„Propaganda are ca scop susținerea moralului trupelor, demoralizarea inamicului, menținerea neutralitătii și susținerea aliaților. Este o diferență: știri false care imită structura unei știri de presă. E greau să distingem între cele două. Dacă înțelegem motivațiile, știm și cum să ne raportăm la informații, fără să ne afecteze în sens negativ”.
Când situația depășește orice normalitate, prima intenție este să se taie orice mijloc de informație.
Este ceea ce se cere acum pentru Rusia.
Este însă bine să decuplăm o țară de la informații care i-ar putea schima radical percepția?
„De obicei este o acține specifică războiului informațional pentru control sau pentru ocuparea spațiului informațional al adversarului. Nu e suficient să ai acces la informație dar trebuie să și cauți și să o accepți. Pentru că o comunicarea oficială a pregătit un perimetru de acceptare. Așa încât, o parte a populației a intrat în cadrul mental în care acțiunea este justificată. Nu este bine să izolăm rușii de informația alternativă. Însă informațiile care ajung la ei vor fi etichetate ca fake news”.
Media poate merge, însă, mult mai departe.
Intenționat sau în fugă după senzațional, neintenționat, suntem deja într-un joc pe calculator.
Dar credem, în prima, faza că este adevărat.
„Le putem considera greșeli neintenționate. În același timp, nu știm cine a pus în circulație aceste imagini pentru că s-ar putea să fie ceva deliberat. E greau să găsești sursa zero. Putem ajunge în stuatia în care, poze adevărate, de exemplu, pot fi etichetate ca false”.
Românii fug, acum, mâncând pământul de o nouă recrutare.
Nimic mai neadevărat.
Informația este cu totul alta și trebuie luată de acolo de unde ne este furnizată corect.
Și, atenție mare și la media alternative.
„Sursele guvernamentale. Verificăm pe site-ul Ministerului Apărării în ceea ce privește recrutarea; declarațiile oficiale: conferințe de presă, luări de cuvânt, declarații pe rețelele sociale, însă verificați sursa. Apoi avem presa credibilă. Să manifestăm prudență față de media alternative, să verificăm faptele și din mas media tradionale. Există cercetări care spun că, dacă prima sursă de infomare sunt rețelele sociale, calitatea scade și crește dezinformarea”.
De la pandemie la război a fost, din păcate, un singur pas.
Însă manipularea și dezinformarea continuă.
Auzim în continuare: „o făcătură”, „ocultă mondială”…
Și există o explicație.
„Noi nu prea bifăm robustețea surselor media. Avem vulnerabilități. Se face puțină educație pentru media la noi. Încrederea în sursele de tip expert și în știință este foarte redusă. Asta duce la un scepticism care devine negationist. Oamenii se bazează pe intuiție. Iar asta ne poate înșela”.
