Cea mai veche clădire din Romania destinată spectacolului de teatru este sărbătorită în aceste zile, la Oravița. S-au împlinit 200 de ani de la inaugurarea sa.
Este o copie în miniatură (scara 1/6) a edificiului vienez Burgtheater.
Și dacă exteriorul clădirii nu atrage neapărat atenția, sala de spectacol este o adevărată bijuterie, păstrată exact așa cum a arătat ea la inaugurare. I-au fost adăugate doar fotoliile, în 1893, pentru că inițial spectatorii stăteau pe lavițe. Pe scena sa au pășit personalități de marcă ale culturii române. Mihai Eminescu a fost prezent aici cu trupa de actori a lui Mihail Pascaly, la sfârşitul lunii august 1868, iar George Enescu a concertat aici, la 5 noiembrie 1931.
A fost construit pe terenul unei foste exploatări miniere, care avea exact numele zeiţei artei dramatice, Thalia.
Teatrul Vechi din Oraviţa, care poartă azi numele lui Mihai Eminescu, este cel dintâi edificiu din spaţiul culturii române actuale ridicat pentru a găzdui montări de spectacole teatrale şi muzicale, spune directorul instituției, Ionel Bota.
La inaugurarea sa, în prima săptămână din luna octombrie, a fost prezentă familia imperială aflată într-un traseu transilvano-bănăţean. Spectacolele inaugurale oficiale au afişe cu data completată ulterior prin ștampilare, 8 şi 10 octombrie 1817. În fapt, primul spectacol este prezentat pe scena teatrului la 5 octombrie 1817 (data imprimată pe afiş este 8. Al doilea spectacol al diletanţilor locali are loc în 7 octombrie 1817 (data imprimată pe afiş este 10).
Teatrul Vechi are un stil baroc cu elemente simplificate. Este o mărturie peste timp fiindcă, spre deosebire de altă clădiri (Sibiu, Oradea, Arad), teatrul orăviţean nu şi-a avut alt loc de sediu, iar clădirea nu s-a modificat de la inaugurarea sa, nici la exterior şi nici în organizarea interioară a spaţiilor. – conform datelor extrase de pe site-ul http://oravita.ro/teatrul-vechi-mihai-eminescu-oravita/
Cei care vor să afle mai multe despre acest loc pot citi cele trei volume ”Istoria teatrului vechi din Oraviţa”, semnate de istoricul şi filologul Ionel Bota. Și, bineînțeles, îl pot vizita, pentru că nimic nu se compară cu senzația pe care o trăiești pășind aici și ascultându-i povestea.
