Invitata emisiunii „În Comunitate” de astăzi a fost Adelina Toncean, fondatoare a Asociației Blondie.
Copiii abandonați în spitale au nevoie de îngeri. Nu, în general, copiii au nevoie de îngeri, iar îngerii lor suntem noi, din carne și oase, cu păcate și bucurii. Pe noi ne știu și de noi se agață, pentru a fi salvați.
Lângă noi, la radio, a stat de multe ori îngerul Adelina Toncean. N-am numit-o noi așa, ci alții înaintea noastră. Vine și la noi, tot timpul, să ne povestească isprăvile ei.
Adelina salvează copii care, aparent, nu mai au nicio șansă. Le-o dă ea. Ea și Asociația Blondie. Este în permanență între avioane, medici, spitale și părinți; oameni sleiți de puteri, care nu mai au decât un singur vis: să-și vadă copiii în viață.
„Nu mă obligă nimeni să fac asta. Pe mine mă motivează când rămânem fără bani și începem să căutăm. E modul meu de viață pe care l-am ales, în care mi-e bine dacă mai reușim o dată, dacă mai putem o dată… Să simțim că noi contăm. Nu trebuie să fie un război să contăm și să facem bine”.
Războiul a mai frânt niște aripi: și de oameni mari și de oameni mici, însa pe cei mici Adelina nu-i poate lăsa.
„Nu se poate zbura pe teritoriul Ucrainei. Ieri am încheiat cea mai de nefăcut evacuare a unui copil de acolo. A început sâmbătă și am terminat ieri: o fetiță de 5 luni, ventilată și intubată, baby Arina. Un tată rus, care n-are nicio vină dar n-a avut voie să zboare cu ea, și cu o mama obligată să fugă din Odessa cu ceilalți 3 copii în Germania. Tatăl a rămas cu trei pisici care au apărut și ele în peisaj. A plecat până în Republica Moldova. Seara, spitalul din Germania ne-a anunțat că nu o mai primesc în weekend.
E un scenariu SF: să scoți un copil bolnav de acolo, de unde mor copii sănătoși…După ce a traversat două țări, sâmbătă am adus-o în România; a venit și tatăl. Ieri a plecat în Germania, la mama ei”.
În Ucraina bombele ucid copii. Copii cu părinți dar și fără. Sunt copiii instituționalizați pentru care îngerii sunt niște străini. Blondie i-a scos din infern și i-a dus la adăpost.
„5 zboruri cu copii, 4 sunt ale noastre. A fost Consulatul Ucrainei în Antalya care s-a ocupat să-i aducă în Baia Mare. Grupul de ieri a trecut prin gara aia, teribilă, Kramatorsk…și a asistat la ce s-a întâmplat acolo. Ei nu au fost printre cei care au murit, printr-o minune. Am luat toate jucăriile pe care le-am găsit. Majoritatea au vrut pisici. Viața se salvează greu și pe timp de pace dar în război…Trebuie transportați în anumite condiții, intubați…”.
Adelina spune că nu lasă pe nimeni în urmă, Nu-i lasă în urmă nici pe copiii cu probleme grave de sănătate, care au reușit să iasă din infernul de lângă noi.
„Am avut un grup de 14 copii cu afecțiuni neurologice pe care i-am transportat în Spania. Sunt puțini translatori pe parte medicală. Am apelat la medici de la Obregia care i-au consultat. Unele mame voiau să schimbe tratamentul E foarte greu pentru un medic ce nu știe nimic despre cazul respectiv. Cu noi au fost și doi copii români cu afecțiuni cardiace.”
Binele învinge. Pare desuet și învechit pentru mulți dintre noi. Adelina demonstrează însă că motto-ul este mai actual ca oricând.
„Trebuie să fim și mai buni și mai implicați pentru că într-o situație că asta trebuie să mai putem încă o dată. Nimic nu mai este ușor dar totul se calculează în numere foarte mari. Am făcut al 32-lea zbor anul acesta și au trecut doar 101 de zile de la începutul anului. Binele va găsi întotdeauna o cale. A fost greu și când nu a fost război. Am ajuns la un milion de euro pe zboruri. De fiecare dată se putea întâmpla ceva care să meargă prost. Nu poți distruge binele nici când ești ologarh, nici când ești dictator…”
Adelina vrea ambulanța ei! Care, pentru noi, va fi gratis. Ar fi bune și două dar măcar un vis să îndeplinim.
„Ne-am gândit: cui îi va mai păsa de avionul nostru? Este nevoie să existe măcar 2 ambulanțe aeriene. Trebuie să continuăm să zburăm pentru care au nevoie. Dac nu era războiul, îl cumpăram mai repede. Acum ne-am concentrat pe asta”.
Adelina coase la loc aripile rupte ale îngerilor căzuți.
