Învățați, învățați și iar învățați!
Auzim asta tot timpul și o spunem și noi copiilor noștri.
Întrebarea se pune: unde?
Într-un sistem care se apropie de colaps sau în sistemul privat, pe care însă nu și-l poate permite toată lumea.
Diferențele între cele două sisteme par de la cer la pământ: de la clădirea propriu-zisă, la întregul sistem educațional, centrat pe ceea ce poate și ce-i place copilului.
Și asta nu e tot, spune Georgeta Pânişoară, doctor în psihologie, conferențiar universitar la Universitatea din Bucureșți.
„O problemă este că sunt prea mulți elevi în clasă, un dezavantaj în învățământul de stat. Elevul trebuie să aibă un curent umanist în învățare, să se centreze pe abilitățile lui. Când suntem mulți, nu prea putem să facem asta. Legea spune că trebuie să fie 25 de elevi într-o clasă. Însă în școlile de stat, se înghesuie părințîi. Cădem într-o capcană. Nu ne duce la cele mai bune obiective în învățare. Apoi aspectele extracurriculare și opționale. Dacă ne uităm la privat, avem multe lucruri interesante. Teoretic, putem să facem dar în șapte locuri, cu plata. Dacă alegem un liceu de stat, e bine să vedem aceste activități extracurriculare. Și nu îi pregătim pe copii de viață”.
Învățământul privat presupune mai puțini copii într-o clasă și activități extracurriculare, spune Mara Eftimie, elevă la o școală particulară din Capitală.
”Cumva, depinde de ce materii faci. De exemplu arte, teatru… Pentru cei care fac activități academice, au posibilitatea să facă sport; ne încurajează să facem astfel de activități, ne supraveghează…Din clasa a șaptea, poți alege să mergi pe Cambridge sau sistem românesc. Și în clasa a opta alegi. Din clasa a nouă, sunt blocuri de materii pe care ți le poți alege. Sunt 8 materii obligatorii. În clasa a zecea, dai un fel de treaptă iar din clasa a unsprezecea alegi ce vrei”.
Goana după un liceu bun a rămas bine înrădăcinată în mintea părinților de azi.
Nu știm să vorbim cu copiii și nu știm să-i facem să înțeleagă ce vor și pot.
În sistemul privat, școala pune umărul la acest proces.
”Părinții nu știu să facă consiliere cu copiii. La privat te învață școală. Le explică ce se întâmplă mai departe. Dacă am avea un consilier, să ne învețe să alegem ce vrem, să vedem ce profil ne place… Sunt copii care la stat bifează toate profilurile. În învățământul de stat având perspectiva de a intra la un liceu bun, părinții investesc în română și matematică și nu știu să se gândească și la ce-i place copilului. Este diferența între plăcere și chin”.
Memorarea e mama învățăturii.
Am rămas închistați în această idee care nu face decât să ne limiteze dezvoltarea gândirii proprii.
Învățământul privat a dat deoparte o astfel de gândire.
Și îi învață pe copii cum să-și petreacă timpul liber.
”Mult mai puțin. Eu am materii bazate pe eseuri. Deci nu prea ai ce să memorezi. La colegii mei care fac științe, au de învățat dar trebuie să și explice. La literatură engleză studiezi o carte, o piesă de teatru, se alege împreună… Eseul este o întrebare vagă, pe baza unui text. Poți să primeșți o întrebare și din ceea ce ai studiat. Îți spune ce tehnici literate folosește autorul; sunt făcute special, vag… Avem ore libere. Am 8 ore libere pe săptămâna. Uneori fac teme sau stau cu colegii. Îmi fac temele la școală, în general. În teorie, ni s-a spus că putem să-l folosim individual dar putem face ce vrem.”
Pandemia pare că ne-a mai învățat să alegem.
Am folosit mai multă tehnologie și asta a dat o mai mare deschidere, atât părinților cât și copiilor.
S-au dezvoltat și profesorii și, mulți dintre ei, au încercat să-și schimbe stilul de predare.
”Găsim profesori buni și la stat însă nu se vede ceea ce fac. O treime mai încurajează gândirea critică. Dacă punem accent pe asta, ne ducem mai aproape de ce avem de făcut. În București, foarte multe școli private sunt în afara orașului. Este un dezavantaj. Sunt ore făcute pe drum. Deci la putem folosi pentru copii. Profesorii trebuie să se implice mai mult. Multe școli de stat din București au acum tehnologiei, ceea ce este benefic. S-a lucrat foarte mult online. Să stabilim un mod de lucru, care să nu fie stresant. Trebuie să avem viziune, profesori cu har și implicare”.
