Celebrată la 21 iunie, Ziua internaţională a sărbătorii solstiţiului a fost proclamată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la 20 iunie 2019 prin Rezoluţia A/RES/73/300 şi a fost marcată pentru prima dată în 2020.
ONU a decis marcarea acestei zile pentru a crea o oportunitate de informare a populaţiei despre cele două evenimente astronomice – solstiţiu şi echinocţiu – care au loc fiecare de două ori pe an, şi despre semnificaţia lor în cadrul mai multor religii şi culturi etnice.
Adunarea Generală a ONU susţine că celebrarea acestor evenimente reprezintă o îngemănare a patrimoniului cultural şi a tradiţiilor existente de secole şi posibilitatea acestora de a juca un rol semnificativ în consolidarea legăturilor dintre popoare pe baza respectului reciproc şi a idealului de pace şi bună vecinătate, potrivit www.un.org.
21 iunie este cea mai lungă zi din an și marchează începutul verii astronomice.
După momentul solstiţiului de vară, durata zilei va începe să scadă, iar a nopţii să crească, timp de 6 luni, până la 21 decembrie, momentul solstiţiului de iarnă.
În emisfera sudică a Pământului fenomenul se derulează în sens invers.
În România, solstiţiul de vară este asociat cu sărbătoarea Sânzienelor, cunoscută în popor şi ca Drăgaica, celebrată pe 24 iunie. Asociate la rândul lor sărbătorii creştine a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, Sânzienele îşi au originea într-un străvechi cult solar şi poartă în unele locuri şi numele „Cap de vară”.
Sărbătoarea Sânzienelor mai este denumită în popor şi „Amuţitul cucului”.
Această pasăre cântă doar trei luni pe an, de la echinocţiul de primăvară (în jurul datei de 21 martie) până la solstiţiul de vară sau de Sânziene, pe 24 iunie.
