Presa este definiția punctualității: știri la fix, ziar la fix…
Sau ar trebui să fie.
Astăzi, nu mai știm să definim presa: ziarul cumpărat de la colțul străzii sau platformele online. Indiferent ce s-ar întâmplă, presa ne anunță de tot ceea ce se întâmplă lângă noi și în lume.
Cum o face, aici începe dezbaterea, spune Antonio Momoc, decan la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării.
”La radio se dă ora exactă; proximitatea temporală este baza pe care stabilim că ceva este o știre. Dacă vorbim despre ceva ce s-a întâmplat acum câteva zile nu mai e o știre. De aici și greșelile. În goana după a fi primul, se fac greșeli: ai un zvon și te grăbești să dai informatia. Derapajele nu sun rare, în ziua de azi. O dată cu platformele digitale, jurnaliștii sun și mai grăbiți. Jurnalistul se compriomite și nu mai verifică informația, faptelor. Jurnalistul profesionist este credibil. De multe ori sunt de bună credință. Există misinformation și disinformation. În prima variantă, jurnaliștii admit că au greșit și vin cu corecturi. Asta ar trebui să dea dimensiunea calității meseriei de jurnalist”.
Meseria de jurnalist se învață la școală sau se fură?
Părerile sunt împărțite. Cert este că dascălul din fața noastră ne trasează bazele. Cu umanitate…
”Când ocupi o funcție, te ocupi de misiunea instituției, ești un fel de gardian, ești primul care răspunde pentru derapajele colegilor. Mi se poate reproșa de ce arată presa așa, de ce nu sunt serioși, profesioniști. Dincolo de asta, cel mai important este modul în care mă prezint în fața studenților la cursuri. Poziția de decan nu e primul scop în viață. Poate veni cineva mult mai pregătit și cu alte resurse. Profesorul este în primul rând cel care ascultă și apoi îi învață pe studenți, este un facilitator, un partener al studenților și un prieten. Studenții trebuie să vadă omul”.
Mulți dintre noi avem nostalgia ziarului, cumpărat în fugă de la chioșc. Mulți îl mai cumpără și acum.
Presa scrisă pare să fie detronată de tehnologie.
”Presa tipărită cunoaște o criză încă din 2010 și vine cu ascensiunea internetului. În SUA a început în 2004, 2005. După 2011, oamenii au început să-și ia știrile de pe internet. Presa tipărită nu va dispărea, pentru că sunt oameni care vor citi dar nu neapărat știri, ci analize. Presa de background va exista. Cei care citesc sunt întotdeauna mai puțini. Modul de consum s-a schimbat; se consumă mult mai mult online. Știrile și emisunile devin podcast-uri. Oamenii reproșează presei tradiționale că nu mai e credibilă. Așa au apărut Recorder de exemplu. Sunt foști jurnaliști, din presa tradițională, care s-au mutat în aceste platforme. Ei sunt susținuți de cetățeni obișnuiți.
Există prejudecata că presa tradițională este coruptă iar ceea ce este în online este liber. Greșit! Avem tot felul de platforme care promovează dezinformarea.”
Pe internet sau pe hârtie, singurul obiectiv al presei ar trebui să fie obiectivitatea.
Și n-ar fi rău să îi și educe pe unii dintre noi.
”Presa comercială caută să treacă de limita legalului de dragul raitingului. Se intră în competiție cu internetul. Astfel, televiziunile anunță tot felul de minciuni. Oamenii consumă și presă de calitate dar trebuie să fie educați în sensul asta”.
