Războiul din Ucraina afectează, deopotrivă, adulți, bătrâni și copii.
Însă, poate copiii pare că au cel mai mult de suferit. Sunt dezrădăcinați, își pierd părinții iar traumele îi vor urmări, pe mulți dintre ei, toată viață.
Oamenii fug încotro văd cu ochii, în speranța că toate aceste orori se vor opri cât de curând.
Însă poate cei mai mulți refugiați au trecut pe la noi și mulți au și rămas, spune Daniela Boșca, director executiv al Federației Organizatilor Neguvernamentale pentu Copii.
Pentru ei s-a lucrat împreună.
”Studiul s-a referit la o populație de 42 de mii de ucrainieni care au rămas în România și au cerut protecție temporară. Nu toți au beneficiat de serviciile ong-urilor. La noi, la federație, 28 de ong-uri sprijină refugiații aici dar și în Ucraina. Războiul ne-a trezit brusc și ne-a obligat să ne reorganizăm. Autoritățile publice au fost obligate să lucreze cu noi. Lucrăm împreună, ne-am unit forțele. Și cu organizații internaționale.”
Peste vară s-a trecut însă nevoile devin din ce în ce mai acute.
”În iarnă au avut nevoie de haine, de mâncare…nevoi de bază pentru că au venit cu o geantă, două. Acum ar fi accesul la servicii de sănătate, la controale, analize; apoi nevoia de cazare și de educație. Oamenii ăștia sunt extrem de puternici și au dorința de răzbunare. Dar și dorința de a merge mai departe. Sunt foarte implicați, cer de muncă și vor să ajute.
Federația a ajutat și ucrainienii de acolo, din mijlocul războiului.
FONPC prin membrii ei a făcut transporturi cu alimente, paturi. Apoi medicamente pentru persoanele cu dizabilități și copii cu cancer. O organizație inernatională a adus mâncare uscată, să nu fie perisabilă. Crucea Roșie ne-a ajutat foarte mult. Persoana care vine din zona de conflict este afectată că și-a părăsit locul, apoi adaptarea și se gândesc la ce au lasat acolo; speră să se întoarcă acasă.”
De copiii ucraineni din București și Ilfov se ocupă 5 ong-uri.
Lângă ele însă ar trebui să fie și autorități internaționale.
‘‘Nu sunt sufiecinte. Chiar dacă legea permite integrarea nu este ușoară. Copiii nu vorbesc limba română. Există clase de tranzit, în alte țări din Europa. Acolo copiii învață limba țării respective. Este important să învețe limba română pentru că trebuie să iasă, să socializeze. Comisia Europeană trebuie să aibă acțiuni mult mai concrete. Să vină cu bani, pentru cursurile copiilor și ale mamelor. Vine iarna, vin virozele. Ei pot ajunge la un medic de familie însă după aia nu mai e simplu. Trebuie să vedem ce se întâmplă cu plata pentru căldură din centrele de tranzit. Mergem la Comisia Europenă peste 3 săptămâni”.
Federația și-a dat mâna cu statul pentru că acești refugiați să se integreze la noi. Sau măcar să simtă că aparțin unui loc, chiar dacă altul decât al lor.
Dar autoritățile ar trebui să fie vioara întâi în gestionarea unor astfel de probleme.
”Noi am avut ca prioritate colaborarea cu autoritățile publice. Și avem o colaborare foarte bună și cu cele centrale și cu cele locale. Singuri nu putem să reușim. Lucrurile se schimbă. Noi vrem ca toți copiii refugiti să fie înregistrați, ca statul să știe cum ajută ong-urile. Acum se poate. Există acum o aplicație. Pentru că e foarte important să știm pe cine ajutăm. Statul ar trebui să finanțeze o parte din proiectele ong-urilor. Dacă se închide un ong, beneficiarii se vor muta la stat și atunci cheltuielile lui vor fi mai mari”.
