O carte pe care nu ar trebui să o lăsați necitită, mai ales dacă vă place să vă plimbați prin București și să descoperiți străzi și clădiri, nu neapărat mari, dar spectaculoase, ce ascund povești ale unor familii dar și ale unor meșteri care le-au înălțat, atunci cartea „Alfred Popper –(re)descoperirea unui arhitect”, scrisă de Monica Croitoru-Tonciu și apărută la editura Simetria, este lectura potrivită pentru dumneavoastră.
Cartea este o monografie bogat ilustrată care ne readuce în fața ochilor viața și cariera arhitectului Alfred Popper, care a dat Bucureștiului multe clădiri frumoase.
Alfred Popper s-a născut la Brașov în anul 1874 într-o familie venită din Silezia. Se instruiește în mediu german și austriac dar și românesc alături de arhitecți autohtoni dar și din alte țări. Se va stabili la București.
Va călători în Europa și Asia, va proiecta la Istanbul. Are o poveste de viață interesantă marcată în prima parte de căutarea unui sine profesional dar și de un spirit autodidact, iubitor și creator exemplar de arhitectură. Potrivit mărturisirilor lui, va rămâne până la final „credincios idealului de artă” îndelung clădit și slujit.
Cartea cuprinde cinci capitole. Primul este dedicat poveștii de viață, al doilea capitol este dedicat anilor de început de carieră a lui Alfred Popper în atelierul arhitectului Ziegfried Kofszynki și primele proiecte la care ia parte, cum ar fi, de exemplu, binecunoscutul restaurant „Caru’ cu Bere”.
Al treilea capitol al cărții ne înfățișază perioada în care Alfred Popper a lucrat pentru Curtea Regală a României de atunci, mai exact lucrărilor pe care le-a avut la Ansamblul Castelului Peleș dar și amenajarea Palatului Regal Cotroceni.
Următoarele capitole, însoțite de o ilustrație bogată și spectaculoasă sunt dedicate carierei lui Alfred Popper și celor mai importante lucrări ale sale. Unele dintre acestea sunt clădiri destul de de cunoscute, fie de interes public, fie case particulare.
Două clădiri spectaculoase în București, la care și-a adus contribuția și Alfred Popper, sunt Biserica Anglicană în 1902 și Geamia Carol-Hunchiar, în 1906.
Cu toate aceste detalii tehnice, cartea Monicăi Croitoru-Tonciu nu este doar o lucrare ce poate fi consultată numai de cei familiarizați cu termenii arhitecturii, ci este o carte pe care o poate citi oricine dorește să cunoască mai multe despre istoria Bucureștiului. Scrierea ei nu a fost simplă, ci a durat mai mulți ani, autoarea fiind nevoită să caute în arhivele din țara noastră dar și din alte țări.
„Alfred Popper 1874-1946 redescoperirea unui arhitect” nu este o carte de beletristică dar este o carte ca o călătorie în timp și spațiu, pe care nu o veți lăsa din mână până când nu veți întoarce și ultima pagină.
