Invitatul emisiunii În Comunitate de ieri a fost Mihai Deneș, președintele Asociației GO4FUN.
Mersul pe bicicleta este sănătate curată. La pachet, bineînțeles, cu mișcarea în aer liber și mâncatul sănătos.
În ultimii ani, din ce în ce mai mulți români adoptă acest gen de transport. Ar fi, cu siguranță, mai mulți dacă ar avea și pe unde să meargă. Autoritățile promit piste de biciclete, noi promitem să lăsăm mașinile acasă. Numai că, nici unii, nici ceilalți nu se țin de cuvânt.
A apărut în Monitorul Oficial un ordin al ministrului Mediului cu privire la finanțarea pistelor de biciclete. Acesta spune că, de luna viitoare, primăriile vor putea cere până la 75 de milioane de lei pentru construirea de piste de biciclete, iar banii nu se dau înapoi.
Surprinzător, vestea nu e una tocmai bună, spune Mihai Deneș, președintele Asociației GO4FUN.
„Aceste fonduri vin de la mediu, sunt bani din taxele de poluare și vor fi și fonduri din PNRR. Acum ne referim la cei de la mediu. Este bună ca finanțare dar a fost scrisă pe genunchi pentru că nu au consultat ONG-urile și Federația Bicicliștilor. Ei trebuia să ne înștiințeze, să participăm la dezbaterea publică. Acest ordin s-a scris cu încălcarea legislației rutiere. Există o lege aprobată deja de Parlament, care prevede ca infrastructura pentru biciclete să se numească drumuri pentru cicliști, însă Ministerul Transporturilor nu a emis normele”.
Bicicliștii spun că ordinul nu urmează niște reguli și o ierarhie, iar ministerele se încurcă unele pe celelalte, în timp ce bicicletele rămân în rasteluri sau doar pe un bon de cumpărături.
„Acest ordin trebuia să fie în ierarhia națională: legi, hotărâri de Guvern și apoi ordine. Acest ordin încearcă să stabilească dimensiuni, lățimi, moduri de construire a pistelor. Aceste norme trebuie făcute de Ministerul Transporturilor, nu de cel al Mediului. Sunt neconcordante cu legislația deja în vigoare. Poliția, chiar dacă se vor construi, nu le poate aviza. Trebuia o consultare cu Ministerul Dezvoltării pentru că acolo există niște ghiduri. Sunt pilonul principal al circulației urbane nemotorizate”.
Bucureștiul este unul dintre cele mai aglomerate orașe din Europa. Este unul dintre motivele pentru care și accidentele se țin lanț. Oameni certați cu legea avem și pe două și pe patru roți, însă acum a mai apărut o problemă: trotineta electrică.
„Din păcate, România se află pe primul loc în ceea ce privește accidentele. Siguranța nu este neapărat din vina bicicliștilor; nu contestăm că sunt și printre ei oameni certați cu legea. Nu există distanță sigură de mașini. Acum este obligatoriu ca mașinile să depășească banda cealaltă când depășesc un biciclist. Noi nu avem nimic împotriva trotinetelor, însă trebuie să respecte normativele europene; 25km/h. Trotinetele sunt ca scuterele. Nici șoferii nu apucă să îi vadă în oglinzi când merg cu 45 km/h”.
Alte țări, să le spunem doar un pic mai avansate, au studii ale traficului. Așa au reușit și cu bicicliștii și cu trotinetiștii și cu șoferii. Nu sunt miraculoase dar pare că ajută. Sistemul, însă, trebuie să fie unul performant și integrat cu alte mijloace de transport.
„Sunt mai multe aplicații de monitorizare a traficului. Nu toți bicicliștii le folosesc, cam 25%. Datele sunt colectate anonim și nu le pot oferi nici măcar contra-cost; le oferă doar autorității locale. Se pot vedea timpii de semafoare, rutele pe unde se merge și sunt multe informații pentru drumurile naționale care intră în București. Bicicliștii ar putea găsi rasteluri pentru biciclete, ar putea folosi trenul periurban care este cel mai bun lucru: transportă mulți oameni, pe distanțe scurte, din suburbii”.
Legea ambiguă nu face decât să adâncească discuții inutile, în detrimentul unui transport civilizat și sănătos, iar repercusiuni există și asupra generației tinere. La capitolul acesta stăm prost, tot din cauza legislației. Mai mult, mersul pe bicicletă poate aduce bani. Curios, nu?
„Ministerul de Interne să accepte schimbarea legislației și încurajarea copiilor. Cred că suntem singurul stat din lume, unde copiii sub 14 ani nu au voie să meargă cu bicicleta pe drumurile publice. Dacă îi învățăm să fie activi, ei vor continua. Apoi încurajarea proiectului de genul ”Vreau să merg cu bicicleta la școală”; copiii ar ajunge la școală mult mai activi. Bucureștiul are nevoie de mersul pe bicicletă: aduce bani, din turism, suntem la 60 de km de Dunăre, s-ar putea crea un traseu cicloturistic inclusiv pentru străini, pe cursul Dunării. Industria cicloturismului aduce sume uriașe la buget”.
Un transport civilizat presupune o populație educată, care să-l practice sau așa ar trebui să fie.
Singurul gând cu care ne-am putea mulțumi, în ceea ce privește sistemele din străinătate, e că nici vecinii noștri n-au respectat transportul alternativ de la început.
„Peste tot oamenii au fost educați prin amenzi. Nu să fie de prima dată; poate să fie avertisment sau campanie de informare dar dacă se repetă, omul ar trebui…dezvățat”.
