MARe/Muzeul de Artă Recentă București propune, în 2023, ca deschidere spre viitoarea aniversare a cinci ani de existență, o expoziție fără precedent, „Efectul Picasso”, realizată în colaborare cu Muzeul Picasso din Paris.
Pablo Picasso a fost un nume crucial în regenerarea artei din România postbelică. În 1965 (anul-reper cu care începe colecția permanentă la MARe), regimul comunist local a șters realismul socialist din codul ideologic și estetic al culturii românești, pentru a se emancipa de imperialismul cultural sovietic.
În locul acestuia a fost promovată noua formulă, diversitatea stilistică. Unul dintre reperele-cheie ale diversității stilistice a fost ultima Școală modernistă postbelică de la Paris, cu Picasso ca figură tutelară. O substanțială expoziție Picasso a fost organizată la Muzeul Național de Artă din București în toamna lui 1968, imediat după pozițiile luate de regimul comunist local față de intervenția brutală a trupelor Tratatului de la Varșovia contra Primăverii de la Praga. Pentru mulți artiști români, Picasso a fost atunci reinvestit ca un exemplu major de libertate și modernitate inovatoare.
Expoziția din 1968 a avut un mare efect asupra conștiințelor și practicilor artistice, dar și asupra publicului. Viitori protagoniști ai scenei artistice locale, precum Florin Mitroi, Horia Bernea, Ion Grigorescu, Alin Gheorghiu, Octav Grigorescu, Sorin Ilfoveanu, Constantin Piliuță și mulți alții au găsit inspirație și susținere durabilă în expoziția Picasso de la București din 1968.
După 1989, influența stilului, a temelor și a atitudinilor lui Picasso a contribuit la emergența unei noi generații de artiști, de la Dumitru Gorzo și Suzana Dan la Alexandru Rădvan, Victor Man și Mircea Suciu, care s-au raportat la diverse aspecte și s-au alimentat din diferite perioade din creația lui Picasso. Efectul Picasso va prezenta publicului local și internațional 48 de opere majore din colecția Muzeului Picasso din Paris, corelate cu o selecție reprezentativă de opere ale artiștilor români influențați de Picasso, din anii 1960 pînă la ora actuală.
Expoziția va ocupa toate etajele și interetajele muzeului. Va fi acompaniată de o serie de video-documentare prezentate în Auditorium-ul MARe. Cursuri pentru copii și adolescenți, legate de Picasso și centrate asupra expoziției, tururi ghidate (în română, franceză și engleză), dar și o serie de conferințe și dezbateri pe tema influenței lui Picasso asupra artei postbelice locale și internaționale vor puncta parcursul acestei expoziții.
Un catalog de cercetare bilingv (română-franceză) va fi publicat în legătură cu expoziția, în colaborare cu Muzeul Picasso din Paris. Din 1968, nu a mai fost organizată în România nici o altă expoziție personală a unui artist internațional de prim ordin.
Nici după 1989, în ciuda deschiderii spre lumea culturală occidentală, nu au fost deschise expoziții dedicate protagoniștilor modernității artistice internaționale. România a fost plasată la marginea fluxului curent de expoziții majore internaționale pentru că sistemul muzeistic local este slab echipat, insuficient finanțat și conservator ca practici curatoriale.
