Invitata emisiunii În Comunitate de astăzi a fost Diana Podaru, director al Asociației SOS Satele Copiilor România.
Copiii au nevoie de ajutor. De când se nasc și după ce poate devin și ei părinți. Este, probabil, o lege a firii care nu se încalcă niciodată, însă mai mult ajutor le este necesar copiilor abandonați sau care nu mai pot rămâne în familiile lor. Și ei trebuie să meargă mai departe și să aibă o șansă.
Șansa multora dintre ei se numește S.OS. Satele Copiilor România. Este o organizație neguvernamentală cu misiunea de a oferi o familie copiilor care au rămas fără sprijinul parental și de a-i susține și proteja pe cei care riscă să-l piardă.
„În cei aproape 30 de ani de activitate în România, am construit Sate SOS, în care sute de copii au crescut, au visat, au învățat și au devenit adulți responsabili și am ajutat sute de copii să rămână acasă, alături de familie, în comunitățile vulnerabile”, spune Diana Podaru, director al Asociației SOS Satele Copiilor România.
„Cisnadie și București au fost primele sate inaugurate în 1993. Apoi în 2006, iar de anul acesta, la Râșnov, la Brașov. Satul are case, în București are o grădiniță și singurul after school. Am vrut ideea de comunitate care-și adună forțele să crească un copil. La București suntem în Calea Floreasca. Mama S.O.S. este principalul pion în creșterea copiilor. Sunt doamne deosebite care au ales să-și crească copii care au rămas fără părinți”.
Sărăcia separă oameni și comunități. Cel mai dureros este faptul că separă copii de familii, iar misiunea de prevenție este cea mai importantă.
„Avem copii care merg la culcare flămânzi. Noi prevenim și separarea copiilor de familie. Primăriile trebuie să știe situația familiilor respective. Sunt familii monoparentale cu mai mulți copii. Acolo riscul este foarte mare. Echipele noastre lucrează cu părintele, să-l ajute să-și păstreze copiii. Avem o mie de beneficiari în fiecare an, în cinci județe. Ar trebui un sistem angrenat în aceste situații. Mama ar trebui să aibă venit. Însă vorbim despre o mamă care poate nu a mers nici la școală. Până statul face ceva, ong-urile au preluat rolul statului dar cu ajutorul oamenilor. Sunt state vestice care asigură bugete integrale pentru astfel de copii. La noi doar 20% vine de la stat”.
SOS Satele Copiilor este prezentă în toată lumea, iar România este un partener fidel.
„Norvegia ne este un partener constant. Dar și cu Franța, Italia facem proiecte pentru tineri. Nici pe partea de susținere a tinerilor care părăsesc sistemul de protecție, lucrurile nu stau bine. La noi 90% dintre tineri pleacă integrați profesional. Trebuie să prevenim despărțirea de familie. Nu trebuie să facem multe sate, ci să acționăm pe prevenție. Copiii trebuie să se întoarcă acasă”.
Războiul din Ucraina a acutizat fenomenul separării copiilor de familii. Mamele au fugit cu ei în brațe din calea războiului, iar tații au rămas pe front. Organizația a întins o mână de ajutor.
„Vrem să ajungem la cât mai multe familii unde riscul de abandon este foarte mare. Apoi ne-am deschis casele pentru refugiații din Ucraina. Avem grijă ca acei copii să meargă la școală, să aibă asistență socială”.
Organizația are multe motive de mândrie. Cei care i-au trecut prin mână, au ajuns acum oameni mari. Cel mai important este că se întorc să mulțumească pentru o șansă.
„Motivul principal este sărăcia, apoi problemele medicale, iar ele merg mână în mână cu lipsa de educație. Unele dintre familii au nevoie de o perioadă scurtă, însă sunt familii cu sărăcie cronicizată. Prima condiție ca o familie să intre în programul nostru este să-și ducă la școală copiii, cu ajutorul nostru: le oferim rechizite, transport, meditații…Noi avem studenți, la master sau facultăți de renume. Toți care au plecat se întorc și nu uită de unde au plecat. Se întorc la mamele S.O.S. ca la bunica”.
Și noi putem fi colacul de salvare al acestor copii.
„Avem telefoane de contact pe site, ne pot scrie pe facebook, avem voluntari care fac meditații, care fac diverse cluburi, chitară, fotbal, baschet. Oamenii pot face donații online sau dau un sms cu textul MAMA la 8846, cu 2 euro lunar. Oamenii sunt deschiși să ajute față de acum 10 ani. Fără ei nu ne putem asuma acestă responsabilitate”.
