Toate posturile Societății Române de Radiodifuziune sunt astăzi în sărbătoare. Radioul public împlinește 94 de ani.
Pe 1 noiembrie 1928 s-au auzit primele cuvinte transmise în eter: Alo, alo, aici Radio Bucureşti…
Deși la o vârstă venerabilă radioul nu stă pe loc: se integrează si se adaptează.
”Schimbările deja s-au petrecut. Si dau două exemple anecdotice: în momentul în care am negociat prezența la emisiune am pus întrebarea dacă transmitem voce sau imagine. Deci nu este genul de întrebare care se punea pe vremuri. Deja avem această așteptare. Cea de-a doua anecdotă. Am vorbit cu o jurnalistă din Franța care ne-a povestit cum s-a pregătit Le Monde pentru era digitală. Ne-a povestit despre podcast, despre site…Ziarul avea o multime de alte modaliatăti de a-si distribui produsele. Cam asa se va întâmpla si cu radioul. Isi va păstra identitatea indiferent de formatele pe care le pune în circulație”, spune Ioana Avădani, director al Centrului pentru Jurnalism Independent.
Astăzi, la radio, ne și vedem. Și tot mai mulți dintre noi așteptăm asta de la emisiunile de la radio.
Așa ne regăsim cu oameni pe care îi cunoaștem doar după voce și avem impresia că sunt parte integrantă a comunității lor, explică Antonio Momoc, decanul Facultătii de Jurnalism și Ştiințele Comunicării.
”Nu este necesară prezența unei camere totdeauna. Nu este vorba doar despre imagine, este vorba despre o întreagă comunitate pe care astăzi o intreține folosind revoluția digitală. Radioul va rămâne un mediu de însoțire dar va fi altfel. Pe vremea noastră eram în bermude, nu ne păsa de modul în care arătam, nu eram atenți la gesturi…radioul era voce dar astăzi înseamnă și social media, site, o comunitate cu care interacționezi pe internet, care te vede în studio, radioul devine si televiziune, si presa scrisa…Jurnalistul de radio este obligat să fie si om de televiziuni si să fie mai atent ce face în zona digitală”.
Într-o lume nebună, nebună, nebună, radioul trebuie să tină pasul cu ea.
Poate nu întotdeauna la cele mai înalte standarde ale calității.
Sau poate doar noi suntem cei care ne ancorăm într-un trecut care nu se mai întoarce.
”Ar trebui să definim calitatea si să vedem dacă, ceea ce defineam noi acum 25 de ani, este la fel pentru publicul nostru. Noi trăim în bula noastră cu niste standarde. Dacă ne uităm la cum este consumată presa, o să vedem că există lucruri pe care publicul le consideră calitate dar care pentru noi nu sunt. Chicago Tribune a fost primul mare ziar care si-a concediat toti fotoreporterii profesionisti si a lăsat această sarcină în seama reporterilor de teren pornind de la ideeea că publicul apreciază drept calitate promptitudinea si sentimentul acela de real life, pe care îl aduce o fotografie de moment. Noi am fost obisnuiti cu studiourile capsulate, radioul înseamnă si ambiantă nu numai o liniste absolută. E în regulă să se mai audă un zgomot, pentru că iti dă ideea de realitate”, crede Ioana Avădani.
Radioul se poartă peste tot. Se poartă ca o haină si se poartă la propriu: în masină, în căștile unui telefon…
Il ascultăm indiferent de ce facem într-un anumit moment.
Este avantajul pe care nu îl are televiziunea.
”Radioul este vocea care-ti susură în urechi, când ai mâinile si picioarele ocupate. Radioul a stiut să se reinventeze si să-si atragă public tânăr, televiziunile nu au acest lucru. Iar numărul celor care vorbesc că au văzut ceva la TV scade. Televiziunile s-au autoinundat cu masini de zgomot. Radioul a rămas la sarcina de informare si mai putin pe divertisment. Vedem la televizor sinucideri asistate. Nu cred că legea care interzice este solutia. Partea pozitivă este că impun un set de reguli. Partea proastă este că obisnuintele oamenilor merg mult mai repede decât legea”.
Radioul rămâne un mediu rece. Însă rece înseamnă elegantă, stil și, peste toate, educație riguroasă. De care avem nevoie.
”Educația media este solutia pentru care milităm. Mediile calde se adresează emoțiilor. Vizualul este un astfel de mediu, în vreme ce radioul este in zona rațiunii; poti să faci mai multă educație. Să luăm răgaz în legatură cu ceea ce consumăm si ceea ce distribuim”.
La mulți ani, bătrâne prieten!
