Aerul poluat, ucigașul nevăzut!
„Noi suntem vârful aisbergului în ceea ce înseamnă poluarea și decesele cauzate de poluare. Ilfov este Capitala poluării” a declarat Octavian Berceanu, fostul Comisar General al Garzii de Mediu.
Trăim într-un oraș ce nu se vrea a fi văzut drept ruda săracă a celorlalte metropole europene. Pretenții există, dar tot cu haine peticite și cu fața murdară se prezintă la fotograf. Infrastructura lipsește, apa caldă și încălzirea sunt prezente cât să nu le numim „fata morgana” și, mai nou, aerul este ”extrem de rău”, conform datelor oferite de senzorii din Rețeaua Națională de Monitorizare a Calității Aerului. Senzorii rețelelor private de monitorizare spun același lucru. Aerul poluat este arma care “ucide” dar, din nefericire, omul nu se sperie de ceea ce nu vede.
La acest nivel de poluare se ajunge prin arderi de deșeuri precum cabluri industriale, mobilier din plastic sau lemn, dezmembrări auto. La acestea se mai adaugă și ceea ce arde omul în soba proprie, pe lângă cărbuni și lemne, pet-uri care ajută la creșterea valorilor de poluare.
„Am văzut un testimonial al unor oameni care ardeau două camioane de cabluri pe săptămână, e și pe YouTube acest testimonial, imaginați-vă că ei câștigau undeva la 10-20 de tone de cupru, vorbim de cabluri și din dezmembrări auto și de la rețeaua națională de electricitate, cabluri groase industriale și câștigă 100 de mii de euro pe săptămână din arderea acestora și povesteau că degeaba vin autoritățile că toată lumea trăiește bine” a spus Octavian Berceanu.
Aerul este „extrem de rău”, atât de rău, încât Bucureștiul pare a avea nevoie de o mască care să-l ajute să respire mai bine. O mască de oxigen, o centură verde. Realitatea este cu totul alta.
„Bucureștiul nu este apărat de exemplu de o centură verde, tot ce vine din afară se oprește în prima pădure. Prima pădure a Bucureștiului este o pădure de blocuri, de clădiri și praful care se așterne pe străzi și pe acoperiș este purtat de vânt la cea mai mică adiere, direct în plămânii noștri” a mai adăugat fostul comisar al Gărzii de Mediu.
Ceea ce a declanșat aceste alerte pesimiste, a fost depășirea concentrațiilor de particule de tip PM2,5 și PM10. Tot ceea ce depășeste valorile normale ale acestor particule aflate în suspensie, în aer, reprezintă un real pericol pentru om. Declanșarea astmului la copii, tuse, stare precară de sănătate sunt doar câteva dintre efectele acestor treceri peste valorile normale.
“Ce este cel mai dureros pentru sănătatea noastră, pentru cei din jurul nostru, pentru natură, pentru copiii pe care îi creștem este că nu măsurăm acele substanțe care într-adevăr distrug sistemul imunitar și ne cauzează acea zonă fertilă pentru alte boli foarte grave precum cancerul ori care afectează capacitatea de dezvoltare a creierului”.
Acum imaginați-vă depășirea de peste 10 ori ale valorilor maxime admise. Se poate numi dezastru. Este ceea ce reduce speranța de viață cu 6-8 ani. Pentru că și dezastrul are personalitate zonală și se manifestă diferit, într-un câmp își va pierde din putere până va ajunge în primul sat, dar în Ilfov și București se va manifesta în plinul unei populații ce numără circa 4 milioane de suflete.
Viitorul este în mâinile noastre. În implicarea civică. Asta înseamnă colectare selectivă. Reciclare. Implicarea activă atunci când suntem martorii unor evenimente. Cum putem face asta? Trebuie să semnalăm orice neregulă instituțiilor abilitate ale statului. Guvernului. Președintelui României.
„Populația, dincolo de a semnala, că până la urmă asta poate să facă, să trimită petiții către instituțiile statului, către președintele României, către guvernul României către ministerul Mediului, către organismele internaționale pentru că e vorba de sănătatea noastră” a mai precizat Octavian Berceanu.
Speranța noastră stă în capacitatea noastră de a acționa. Și în noile generații. Acestea sunt cele mai active. Și sunt capabile să schimbe imaginea României și aerul pe care îl respirăm.
Cât despre aer, ei bine, respirăm același aer cu toții. Bogați. Săraci. Oameni politici. Oameni de afaceri. Oameni simpli. Oameni fără adăpost. Împărțim același aer. Asta ar trebui să ne pună pe gânduri. Ce fac eu? Ce faci tu? Ce facem noi? Aerul pe care îl respirăm este în mâinile noastre și în deciziile pe care alegem să le luăm.
