Nimic nu justifică violența împotriva femeii! Palma care lovește nu are scuză! Pumnul care lovește nu are scuză! Violența împotriva femeii nu are scuză! O româncă din patru a fost agresată fizic sau sexual de un partener, arată statisticile din România. Una din trei femei e agresată fizic, la nivel global, conform statisticilor ONU. Ce e de făcut? Ce ar trebui să facem noi? Ce ar trebui să facă victimele acestor abuzuri? Există un cadru legislativ care să ofere protecție? Am primit răspunsuri de la invitata lui Răzvan Ursuleanu #InComunitate, Andreea Rusu, directoare executivă Centrul Filia
„Cadrul legislativ arată mult mai bine decât arăta acum niște ani, dacă comparăm cu anul 2000, în care nici măcar nu aveam o lege specifică pe violență domestică. Cu siguranță, suntem foarte departe acum. Sunt anumite lucruri care trebuie modificate, inclusiv la nivel legislativ și, ies un pic din temă, foarte vag, dar vorbim, de exemplu, de vârsta consimțământului sexual în România, deși este o temă care se tot discută în ultimii 2 ani, noi nu avem de fapt o vârstă de consimțământ reală în România.
Nu se specifică o vârstă. Ideea este că, în România, foarte multe dintre cazurile de relații sexuale între fete de 10,11,12 ani și bărbați de 30-40 de ani, au fost încadrate de către judecători ca act sexual cu minor, ceea ce duce în general la o pedeapsă cu suspendare, la muncă în folosul comunității și nu la încadrare ca viol. O fată de 12 ani nu poate să-și acorde consimțământul unui bărbat de 40 de ani, nu are aceeași minte ca un bărbat de 40 de ani, pentru a înțelege ce urmează să facă și să ia o decizie informată. În acest moment, legea pentru consimțământ la vârsta de 16 ani este în Camera Deputaților și urmează să fie votată.”
„Bătaia este ruptă din rai” sau „nu iese fum fără foc” sunt două dintre zicalele pe care s-a construit, o bună bucată de timp, structura societății noastre. Pentru a putea înțelege victima, este nevoie de formare, de pregătire specială a celor care intră în contact cu aceasta.
„Centrul Filia alături de celelalte organizații cu care lucrăm, pentru că noi coordonăm rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor, formată din 25 de organizații, cerem în fiecare an formarea personalului care intră în contact cu victimele.” a spus Andreea Rusu, directoare Centru Filia.
În ultimii ani a crescut intoleranța la violență a societății noastre. Dar, schimbările nu se fac prin educație la nivelul școlilor care, nu au în programa lor ore în care să fie abordate subiecte precum egalitate de gen, despre drepturile femeilor, despre consimțământ, despre violență. Generațiile de azi își caută informațiile în mediul online, însă, așa cum știm, pe lângă informațiile care îi influențează în bine, există și o promovare a informațiilor care discriminează și promovează violența.
„După cum spuneam, intoleranța românilor la violență, mai ales atunci când vorbim despre violență fizică sau despre violență sexuală a crescut. La nivel discursiv suntem toți împotrivă. Peste 90 % dintre români consideră că sunt foarte grave aceste forme de violență. Pe de altă parte, observăm că foarte multe schimbări se fac mai degrabă generațional decât prin informare sau educație.”
Dincolo de violența fizică, verbală ori economică, mai există și violența socială. Statisticile arată că unul din 4 români crede că are dreptul de a decide asupra fiecărui detaliu din existența partenerei de viață.
„Avem în România, inclusiv legiferat, violență socială atunci când nu ești lăsată să ieși cu prietenii sau să vorbești cu familia ta, de asemenea, violență verbală, violență economică, atunci că nu ești lăsată să-ți folosești banii, așa cum ți-ai dori. Avem statistici care arată că unul din patru români consideră acceptabil ca bărbatul să nu-și lase partenera să-și folosească proprii bani cum dorește, tot unul din patru români crede că o femeie nu poate să iasă în oraș fără partenerul ei și tot unul din patru consideră că este în regulă ca o femeie să nu fie lăsată să aibă propriul grup de prieteni sau prietene și ultimele două sunt forme de violență socială.” a mai precizat Andreea Rusu.
O influență de maximă importanță, în educarea cetățenilor o are presa. Dacă acum o vreme tonul ironic și condescendent al abordării acestui subiect arunca această problemă în derizoriu, în prezent lucrurile au început să se schimbe, iar mediatizarea unui număr mai mare de cazuri de violență ajută la ridicarea nivelului de conștientizare a problemei.
„Sunt din ce în ce mai puține articole care iau în râs violența împotriva femeilor de tipul „a omorât-o din prea multă dragoste” sau „gelozia face victime” pentru că nu gelozia face victime, ci un om face victime. În principiu, din punct de vedere al presei, eu sunt optimistă. Cred că într-adevăr se schimbă felul în care se prezintă în spațiul public și, mai mult decât atât, numai că se prezintă, dar se acoperă mult mai multe cazuri, mai multe situații de violență, față de cât vedeam acum câțiva ani.” ne-a spus Andreea Rusu, directoare Centrul Filia.
Violența nu are culoare sau etnie. Violența nu face diferențe între cei fără bani și cei bogați. Agresorii au, deopotrivă, 4 clase sau doctorat. Agresate nu sunt doar femeile fără studii, pumnii le găsesc și pe cele cu studii înalte. Violența există peste tot. „Am avut un caz de deputat, care este agresor domestic și cu siguranță sunt și alții, statistic vorbind.” ne-a mai spus Andreea Rusu.
„Violența nu există exclusiv în rândul familiilor care au studii primare. Foarte important, nu există exclusiv în rândul familiilor care locuiesc în mediul rural sau în rândul familiilor care sunt sărace. Violența domestică nu există doar în rândul familiilor care sunt de etnie romă sau de religie musulmană. Din contră, violența împotriva femeilor există peste tot. Sunt cazuri concrete de judecătoare agresate, femei cu funcții de conducere agresate și așa mai departe. Avem politicieni agresori. Acum aproximativ două săptămâni, am avut un caz de deputat, care este agresor domestic și cu siguranță sunt și alții, statistic vorbind.”
Ce putem face? Să conștientizăm că violența are multe forme și să ne sesizăm. Să venim, discret, în întâmpinarea victimei și să o ajutăm.
„Cred că este datoria noastră ca cetățeni și ca oameni, de fapt, ca în momentul în care vedem în jurul nostru o situație de violență, nu numai violență fizică, inclusiv genul acesta de lucruri mai subtile, de tipul „prietena mea nu poate să iasă cu mine, pentru că nu a lăsat-o partenerul ei”, să ne sesizăm, să vorbim cu victima, să aflăm dacă se simte în siguranță, să-i spunem care sunt variantele ei, că poate să sune la poliție, că poate să sune la asistența socială, că poate apela la un psiholog, să îi dăm mai departe informația că poate apela la organizații nonguvernamentale care să o ajute.”
