Cartea lui Erich von Däniken era pe vremuri fluturată în toate direcțiile precum cărticica roșie a lui Mao, toți puștii care doream un răspuns rapid pentru toate marile mistere ale omenirii o citisem pe nerăsuflate și ne mândream tare cu această realizare.
Dacă nu aș fi fost un pic cam leneș pentru vârsta aceea, probabil că aș fi citit mai întâi „Aku-aku” a lui Thor Heyerdahl pentru a înțelege că analiza științifică nu se face doar stând acasă pe canapea, așa cum se pare că a procedat von Däniken, este necesar să te deplasezi și pe teren pentru a obține probe concludente, doar că „Aku-aku” era un volum mare, gros și cu multe pagini, în timp ce „Amintiri despre viitor” era subțire și încăpea în buzunar. Așa că am citit aceste cărți în ordinea greșită.
Erich von Däniken este scriitorul care nu are niciodată dubii și aruncă asupra cititorilor o avalanșă de axiome. În opinia sa, toate lucrurile pe care le scrie reprezintă concluzii definitive, nimic nu este negociabil și alte variante nu există.
Este dificil de sintetizat acest volum în doar câteva rânduri, sunt mult prea multe teme pe care autorul le abordează, dar ideea generală este aceea că extratereștrii au avut o contribuție însemnată în aproape toate realizările omenirii.
În viziunea lui von Däniken, energia nucleară, piramidele, cartografia, calculatoarele, statuile uriașe de pe insula Paștelui, moda, aeronautica și multe altele sunt de fapt un dar făcut pământenilor de călătorii veniți din alte lumi.
Prin urmare, omenirea a fost doar un martor oarecum pasiv la apariția tuturor acestor construcții sau invenții și rolul său minor s-a rezumat doar la munca fizică.
Să le mulțumim așadar acestor ingineri cosmici atât de altruiști, care au venit cu planurile și cu gândirea, în vreme ce noi, cu mare entuziasm și cu lopata în mână, nu am făcut altceva decât cărăm cu cârca și, ulterior, să asamblăm materialele în conformitate cu schemele primite cadou.
Am făcut comparația cu „Aku-aku” (pe care din păcate am citit-o mult mai târziu) pentru că Heyerdahl nu și-a compus teoriile lângă șemineu, norvegianul a studiat luni de zile istoria scrisă sau orală a băștinașilor de pe insula Paștelui, a cercetat terenul și a făcut săpături arheologice, demonstrând apoi că uriașele statui reprezintă o realizare a oamenilor și doar a lor.
Cartea lui Heyerdahl nu este singurul exemplu care infirmă teoriile lui von Däniken, majoritatea enunțurilor pseudoștiințifice ale acestuia fiind invalidate de lucrări excelent argumentate și semnate de antropologi, paleontologi, arheologi sau exploratori veritabili.
Sunt sigur că dacă Erich von Däniken și-ar fi atins „maturitatea literară” în prezent, foarte mulți l-ar fi perceput drept un împărat al site-urilor de socializare, care vine cu un răspuns instantaneu la orice întrebare pe care o ridică „abonații”.
Acesta este de altfel și singurul motiv pentru care „Amintiri despre viitor” merită analizată, ba chiar recomand acest lucru, întrucât această lucrare este un model literar pentru aproape tot ceea ce înseamnă „fake information generator” în peisajul contemporan.
