Mai citesc copiii din ziua de azi? Fanii lui Eric și ai Emei, îndrăgitele personaje din cărțile Ioanei Chicet-Macoveiciuc, ne-au spus că da. Și nu puțini sunt cei care îndrăgesc familia Pofticioșilor (Mami, Tati, Eric, Ema și pisica Ciocolata). Toate cărțile Ioanei Chicet-Macoveiciuc și-au găsit cititorii, fie ei mari sau mici, și i-au transformat în cititori fideli. Care este secretul cărților ei și cum a creat personajele care îi ajută, deopotrivă, pe adulți și pe copii și povestea blogului Printesa Urbana am aflat chiar de la invitata Ioanei Brușten #InComunitate, Ioana Chicet-Macoveiciuc, autor de carte și blog.
„Eu am început să scriu acum 16 ani, în 2007, din nevoie de a mă descoperi, de a mă exprima, scriam și la ziare și reviste, însă am simțit nevoia unui spațiu al meu. Tocmai apăruseră câteva bloguri în spațiul românesc și m-am gândit să încerc și eu asta. Și, uite așa, am început să scriu în fiecare zi despre ce mi se întâmplă, despre cărțile pe care le citeam, despre filmele pe care le vedeam, concerte, interacțiuni cu oamenii, unele bune, altele nu prea, am continuat să fac asta, zi de zi, mulți ani. Comunitatea a crescut încet, încet, fără ca eu să fac ceva expres.”
Blogul Prințesa Urbană a cunoscut o creștere și în direcția zonei de parenting în anul 2012, atunci când Ioana Chicet-Macoveiciuc a deveni mamă. Ca orice alt proaspăt părinte, a simțit nevoia de a împărtăși experiențele noi și uneori, înfricoșătoare cu cineva. Conexiunea dintre ea și cititorii blogului a crescut împreună cu fiecare întâmplare, iar comunitatea s-a mărit.
„Acolo s-a dus viața mea și scrisul meu, care îmi urmează cursul vieții dintotdeauna. Și uite așa au trecut încă 11 ani de atunci, eu scriu în continuare despre mine, uneori scriu despre relația cu copiii, alteori scriu în continuare despre cărți, filme și alte experiențe prin care trec, iar oamenii cred că mă citesc, din dorința de a vedea și cum e la altcineva. Cred că reușesc să-i fac să se simtă văzuți și auziți, uneori îi fac să râdă, alteori îi enervez, cred că o scriitură bună asta face, reușește să miște ceva în cel cu care interacționează”
Te iubesc orice-ai face! este prima carte scrisă de Ioana Chicet-Macoveiciuc, o carte care a fost scrisă din dorința de a îi ajuta atât pe copii, cât și pe părinți, să relaționeze mai bine, al cărei mesaj este simplu și eficient pentru echilibrul emoțional al copilului, care are nevoie să știe că este iubit permanent și fără condiționari.
„Mi-am propus să ajut un pic la conectarea asta, părinte-copil.
(…)Prima carte am scris-o fără a mă gândi că doresc să o transform într-o serie. Am scris „Te iubesc, orice-ai face”, care este și cea mai iubită și ajuns în casele a multe sute de mii de copii români, și mă bucur foarte mult. Eu mi-am dorit exact asta, să transmit copiilor că sunt iubiți chiar dacă fac trăznăi și când mami se supără, mie mi-ar fi plăcut să știu asta. Pentru un copil asta cred că este cea mai teribilă pedeapsă din lume, să piardă relația, legătura, iubirea mamei. Am vrut să mă asigur că toți copiii știu sigur asta. Am vrut, în același timp, să mă asigur și că părinții înțeleg, că poate nu stai să te gândești la efectul pe care îl au vorbele tale.
Am creat acest text cu multe întâmplări amuzante, pe care le fac, probabil, mulți copii, tot soiul de experimente, că mai desemnează pe un perete, că mai trag pisica de coadă, copiii doresc să experimenteze, nu vor să supere pe nimeni.
Hai să ne propunem, să nu scoatem lucrurile din context. Să nu exagerăm. S-a întâmplat ceva minor, reparăm împreună, copilul trebuie să-și asume, dacă a făcut o stricăciune, să ajute să repare, dar relația noastră e puternică și eu o să te iubesc orice ai face, și asta merge în ambele direcții.”, a spus Ioana Chicet-Macoveiciuc, autor de carte și blog.
Cu toții ne dorim să avem copii care să citească. Dar cum se naște dorința de a citi? Este imposibil să faci asta, dacă nu ai repere, dacă nu ești expus unui mediu propice. Dacă nu ești ademenit prin povești, care să te facă să vrei să descoperi mai mult. Lumea cărților este una specială. Magică. Însă, chiar și magia se învață.
„Eu cred că e important, dacă ne dorim să avem copii cititori , să ne uităm întâi la noi. Avem cărți în casă, cam câte cărți, ce rol are cartea și ce loc are ea în viața noastră, cât de des citesc? Ce știe copilul meu, de la mine, despre ce poți să faci cu o carte?
Pentru noi cărțile au fost nelipsite încă dinainte să se nască ei, pentru că și noi citim. Avem o bibliotecă foarte mare, imediat ce am avut copii, am construit o bibliotecă a lor la nivelul lor. Mai întâi a fost un cub cu 4 rafturi, apoi 3, acum 6, cărțile sunt pe 2 rânduri, le tot rotim în funcție de interese și de vârste. Pentru ei, cartea este un obiect cu care petreci timp, că nu ai altceva de făcut, că e seară și vrei să ai momentul tău cu tine, că ești curios și vrei să afli ceva sau că vrei să evadezi un pic din rutina zilei?. Cărțile sunt cu noi și în vacanțe sau weekenduri.
Eu aș încuraja copilul și l-aș ajuta să descopere bucuria de a citi, oferindu-i cărți, ducându-l la bibliotecă. Lăsându-i să aleagă, învățându-l să aibă grijă de carte. Nu mâncăm deasupra ei, nu citim în cadă. Nu ne rupem paginile și asta putem să-i învățăm de mici, să prețuiască acest obiect.”, a mai adăugat invitata ediției de azi, Ioana Chicet-Macoveiciuc, autor de carte și blog.
De o vreme, regatul Prințesei Urbane are alte coordonate geografice. Expusă unui mediu nou, Ioana Chicet-Macoveiciuc, ne-a dat o veste bună: copiii citesc. Adolescenții citesc și sunt încurajați, și sprijiniți, să facă asta. În acele locuri, lumea cărților este primitoare și colorată. Mai mult, te ajută să înveți să socializezi și să te bucuri de evenimente, de cercuri de lectură, de seri cu prăjituri, ceai și povești.
„Eu am altă o viziune asupra a ceea ce se întâmplă acum, poate și pentru că sunt expusă unei bule în care copiii citesc. Văd adolescenți citind în metrou, în autobuz, unii citesc într-adevăr, pe telefonul mobil si pe device-uri electronice, dar sunt și foarte mulți adolescenți care citesc carte tipărită, a reînceput lumea să meargă la bibliotecă.
Ce am observat aici este că, încă de la creșă sau echivalentul de aici al creșei, copiii sunt învățați să meargă la bibliotecă, toate școlile și grădinițele au biblioteci pe etaje și copii își pot lua ce doresc, toți copiii până la 11 ani au acces gratuit la librăria satului sau orașului în care se află, unde poți să împrumuți până la 10 cărți pentru 3 săptămâni. Un lucru foarte fain pe care îl fac bibliotecile orașelor, ale satelor de aici, este că sunt spații foarte vii și distractive, copii se gândesc la bibliotecă ca la un spațiu unde au loc piese de teatru, lansări, ateliere de lego, vin scriitori și se joacă cu ei. Nu este un spațiu anost, unde sunt niște cărți, își aleg și pleacă acasă. Totdeauna primim pe mail programul bibliotecii pe următoarea lună.”
Și pentru copiii români din diasporă există vești îmbucurătoare. Cu sprijinul autorităților, numărul cărților scrise în limba română crește și astfel crește și contactul pe care îl au românii de acolo cu limba maternă. Tot în sprijinul acestora vine și conținutul online postat de scriitorii români.
„Din fericire, există tot mai multe biblioteci de carte românească în Europa și nu numai, există lanțul Biblioteca Prichindeilor, care are filiale în Spania, în Cehia, în Danemarca, Suedia. Italia și în Franța.. Românii pot împrumuta gratuit, cu ajutorul Departamentului Românilor de Pretutindeni din cadrul Ministerului de Afaceri Externe, care oferă niște fonduri acestor biblioteci și le cumpără cărți de la edituri. Mi se pare un proiect extraordinar, mai sunt și alte biblioteci care nu sunt în acest lanț, deci încurajez, românii care sunt în diverse țări să caute bibliotecă românească.
Apoi, scriitorii pun mult conținut online. Am văzut asta și mă bucură, și eu fac asta. Citesc online, fac evenimente de lectură pentru grădinițe și școli, la care pot participa și copiii din diaspora, mie mi se pare esențial, mai ales pentru copii care nu sunt expuși la limba română în interacțiunile lor zilnice, să nu piardă contactul cu totul, și cărțile sunt un mod foarte plăcut, cred eu de a le facilita accesul măcar 1/2 de oră pe zi, pe lângă ce se vorbește în casă, la un limbaj literar de poveste. Îi poate ajuta pe termen lung.”, a precizat Ioana Chicet-Macoveiciuc, autor de carte și blog.
Calea de mijloc este ceea ce recomandă creatoarea personajelor, atât de iubite de copii, Eric și Ema. Tot ea recomandă echilibrul, reacții temperate și mai ales găsirea sursei reale a supărării, înainte de a te adresa copilului.
„Copiii au nevoie de multă structură, au nevoie de limite, au nevoie să li se spună nu, dar putem să facem lucrurile astea fără a le diminua din valoarea și demnitatea persoanei lor, care este egală cu una a unui adult Am încercat să îmi tratez copiii ca ființe complete, bune care doresc să facă bine, care au nevoie de ghidaj.
Bineînțeles că am călcat și eu în străchini. Am ridicat vocea, am făcut lucruri pe care le-am regretat, dar întotdeauna m-am întors la motivele pentru care am ajuns să fac asta și mi-am dat seama că nu eram eu bine”,
În relația cu copiii mei mi-aș dori să fi țipat mai puțin sau să fi închis gura mai devreme în anumite situații, dar în nici un caz nu regret că nu i-am pedepsit sau că nu le-am arătat și partea de dominator.”, a mai spus Ioana Chicet-Macoveiciuc, autor de carte și blog.
Invitata noastră scrie și cărți pentru cei mari. Și acestea se bucură de succes. De ce e așa, putem afla doar citindu-le. O mică privire în universul acestora ne-a fost înlesnită de creatoarea blogului Prințesa Urbană:
„Fiecare, dintre cele trei romane pe care le-am scris, a venit din nevoi și dorințe diferite ale mele. Primul roman, „Miercuri respirăm”, este unul foarte ușor și amuzant, povestea a 6 femei însărcinate, care se întâlnesc la un curs lamaze, foarte diferite și care își schimbă viețile. Eu cred foarte mult între prietenia între femei, mi se pare o resursă extraordinară de putere. Al doilea roman e o poveste de iubire, cred că mulți dintre noi avem o poveste în trecut, cu final neîncheiat să zicem, un final care plutește undeva și mi-am dorit mult să fac eu un final pentru povestea asta. Iar „Semn că te am” e povestea cea mai grea pe care am scris-o, este povestea unei fetițe care este martoră la un episod dramatic, în care tatăl ei o înjunghie pe mama ei. Am pornit de la o poveste adevărată, din viața unei prietene care nu mai este cu noi.”, a adăugat Ioana Chicet-Macoveiciuc, autor de carte și blog.
Poți afla aici întreaga poveste a Prințesei Urbane, invitată în ediția de azi a emisiunii În Comunitate!
