„Negustorul de antichități” – un roman balzacian!
Articol de cristina.toma, 17 martie 2023, 17:31
Dacă vă plac romanele cu personaje stranii, cu destine de-a dreptul fabuloase, ori ironice, atunci cartea „Negustorul de antichități”, scrisă de Stelian Tănase și apărută la editura Corint, este lectura potrivită pentru dumneavoastră în acest weekend.
Eroul principal al acestui roman este Candid Ițescu, un profesor universitar cu o carieră impresionantă cu multe cărți scrise care, atunci când iese la pensie, în ultima zi are parte de o adevărată mascaradă grotească pusă la cale de colegii lui, profesori universitari cu diferite grade, și de o mână de studenți.
Este salvat de decanul facultății care îl poftește în birou. Pleacă în cele din urmă de acolo mai mult uimit de reacțiile și invidia mascată atâția ani a colegilor lui, mai ales că pe unii dintre ei îi ajutase mult în carieră.
Spre miezul nopții, în casa lui, se întâmplă ceva și mai ciudat. Toți cei care îl umiliseră și puseseră la cale acele farse urâte, vin unul câte unul să îl asigure de prietenia și recunoștința lor și aproape să îi jure prietenie veșnică.
Bineînțeles nici unul dintre vizitatori nocturni nu uită să îi înfiereze pe ceilalți colegi care sunt niște oameni răi ce ar fi în stare chiar să și ucidă pentru orice.
Casa lui Candid Ițescu arată precum un palat plin de secrete mai degrabă decât cea a unui profesor universitar sau a unui om de afaceri.
Motanul Balzac, roșcat și de cele mai multe ori sub aparența unui mic animal de companie, urmărește și știe tot. Este martor la tot felul de tranzacții, unele îndelung negociate, altele tranșate dintr-o singură frază. Aceasta din cauză că fostul profesor universitar Candid Ițescu se va apuca de afaceri, va face negoț cu opere de artă.
Prima lui afacere a fost cumpărarea și vânzarea unor icoane pictate pe glajă, iar apoi afacerile au venit una după alta. În căutarea lor, Candid Ițescu este silit să străbată un București aproape secret, pe străduțe cu case vechi, unele parcă ascunse sub iederă, altele proaspăt restaurate cu un aer de mândrie regăsită.
Aici el va cumpăra tot felul de antichități de la oameni care părăseau țara și își căutau norocul pe alte meleaguri.
În alte situații, mărfurile proveneau de la persoane care muriseră, iar acum moștenitorii vindeau ceea ce rămăsese și nu puteau împărți în mod egal. Erau și unii care vindeau din răzbunare, iar alții pentru că nu puteau duce povara unor amintiri și doreau să înceapă o viață nouă.
Obiectele în sine spuneau în amănunt povestea vieții acelor oameni. Candid Ițescu le verifica, le evalua și după o negociere mai lungă sau mai scurtă le cumpăra. De altfel, fiecare capitol al cărții începe cu un inventar de obiecte ce par a fi propuse pentru vânzare sau cumpărare. Cei care cumpără sunt de asemenea diferiți, cu poveștile lor de viață.
Candid Ițescu pare nu doar interesat să facă afaceri, ci și să recupereze ceva personal care nu este de natură materială, ceva ce aparține identității sale.
Într-adevăr găsește un jurnal al unui străbunic ce făcuse avere prin forțe proprii, își crescuse o nepoată, iar aceasta avea să se căsătorească cu un prinț. În jurnalul acestui străbun găsește descrieri ale vieții dinainte dar și a unei mari călătorii făcute în răsărit și care avea să îi marcheze viața.
Între timp colecția de obiecte de artă a lui Candid Ițescu creste și devine vestită. Visează uneori chiar să deschidă un muzeu, de care copiii lui să fie mândri, însă moartea îi va zădărnici planurile, iar copiii lui, pe care îi iubea mai presus de orice, nu îi vor îndeplini visurile, ci vor transforma colecția lui de artă în bani.
Pentru a scrie acest roman, Stelian Tănase s-a făcut pur și simplu la rândul lui anticar: și-a luat o măsuță și a participat cu regularitate și conștiinciozitate la târgurile de antichități organizate în București. Chiar s-a mirat că anticarii l-au acceptat drept coleg, ba chiar i-au împărtășit din tainele profesiei lor.
Dincolo de aventura scrierii cărții dar și lumea insolită pe care aceasta o înfățișează cititorului, în fața ochilor se va desfășura și o adevărată meditație asupra destinului oamenilor dar și a firelor multe și nevăzute care îi leagă între ei, oricât de diferiți ar fi.
Se pot spune multe despre cartea lui Stelian Tănase dar eu nu vă mai spun decât că nu o veți mai lăsa din mână până când nu veți întoarce și ultima pagină.