Îi invit pe cititori să urmărească până la sfârșit logica romanului doar dacă pot admite un lucru mai curând imposibil decât improbabil, și anume că în urma unei catastrofe planetare (ce poate fi un meteorit care lovește Terra, un tsunami uriaș, o explozie solară sau un război nuclear, nu voi divulga ce tip de tragedie a ales autorul), rasa umană va reuși să supraviețuiască pe o insulă izolată ce a rămas în mod miraculos neatinsă de dezastru.
Eu nu cred în posibilitatea existenței unor astfel de sanctuare idilice cu palmieri și plaje, în care oamenii o pot lua de la capăt după ce planeta a fost lovită de o calamitate de asemenea magnitudine, însă am citit cartea pentru că mi-a fost recomandată de câțiva prieteni despre care știu că își selectează cu mare atenție lecturile.
„Așa s-a născut o insulă”, scriere utopică pe care Clément a publicat-o în 1973, nu este nici măcar menționată în listele extinse ale lucrărilor SF din această categorie, ce pune obiectivul pe supraviețuitorii unor mega cataclisme, poate și pentru că edenul literar plăsmuit de francez este aproape integral contestabil, în primul rând pentru că toate elementele de care are nevoie apar exact atunci când este necesar și se potrivesc perfect în mozaic.
Insulă izolată, climă prietenoasă, nativi primitori și peste toate acestea este pliat un grup de funcționari europeni (francezi, bien sûr) responsabili și maturi în gândire și care înțeleg perfect grava situațiune cu care se confruntă sărmana Terra. Pe cale de consecință, francezii se pun pe treabă, îi organizează pe băștinașii entuziasmați și ajung să și fie catalizatorul unei noi civilizații.
O poveste, pentru a fi frumoasă, nu trebuie neapărat să fie și veridică, așa că recomandarea mea este să considerați de la bun început „Așa s-a născut o insulă” drept un basm numai bun de citit pe plajă, eventual la umbra unui palmier dintr-o țară magrebiană.
