Bine de citit: Antecume
Articol de razvanursuleanu, 28 martie 2023, 09:33
Laptop-ul în centru, paharul cu bere în stânga și castronul cu popcorn în dreapta, cam acestea ar fi principalele obiecte pe care le iau cu mine în marile expediții în care mă aventurez.
După care intru pe Google Earth, rotesc planeta în ce direcție doresc și în câteva secunde ajung din vârful Everestului, în mijlocul pădurii amazoniene. Firește că după o vreme toate aceste drumuri interminabile îmi produc o stare de oboseală, așa că închid laptop-ul și deschid televizorul, pentru că mai sunt foarte multe seriale pe care încă nu le-am vizionat.
Curios dar în secolul trecut chiar au existat oameni care se deplasau fizic în toate aceste zone periculoase, asta însemnând că ei își foloseau picioarele pentru a păși, mergând prin intermediul lor în tot felul de locuri îndepărtate, neștiind probabil că nu peste foarte mulți ani toate aceste eforturi nu vor mai fi necesare.
André Cognat a fost unul dintre acești oameni, iar cartea sa, fără doar și poate obiect de muzeu în prezent, ne povestește despre viața unui explorator real, ceea ce confirmă faptul că au existat perioade în istorie în care oamenii părăseau sufrageria și dormitorul, ieșind chiar din casă.
Cognat și-a trăit aproape întreaga viață printre băștinașii pentru care moda sau device-urile nu reprezintă nimic și a respirat permanent acel aer nesănătos, din care lipseau ingredientele specifice unei civilizații evoluate, precum praful sau mirosul de benzină. Această așa-zisă aventură a început în urma unui ghinion teribil, și anume momentul în care barca sa s-a răsturnat în apropierea pădurii amazoniene.
După care a urmat toată acea existență rudimentară pe care cartea sa o prezintă în amănunt. Salvat de la înec de membrii tribului Wayana, Cognat a ales să rămână împreună cu ei, le-a învățat limba și obiceiurile lor primitive, ba chiar după niște ani a ajuns să fie șeful acelui trib înapoiat. S-a stins din viață în anul 2021, la vârsta de 83 de ani, în satul Antecume Pata din Guiana Franceză, înconjurat de prieteni și de familie.
Se înțelege de la sine că „Antecume” este o carte plictisitoare dar o recomand sub forma unui obiect de studio, care ne înfățișează activitățile arhaice ale unor persoane retrograde, incapabile să înțeleagă că fără internet și fără telefonul mobil orice deplasare în spațiu reprezintă un factor major de spaimă și de stres.
În mod evident, niciun individ evoluat și cu mintea întreagă nu are cum să-și asume un astfel de risc inutil. Tocmai de aceea „Antecume” merită a fi citită, pentru a ne aminti permanent de lucrurile de care este bine să ne ferim.