De la bun început, un lucru foarte important ar trebui lămurit cu privire la cuvântul „mofturos”. Acest cuvânt a fost inventat de către oamenii mari și este folosit exagerat de des pentru a arăta că unui copil nu-i plac decât anumite feluri de mâncare.
Se înțelege, deci, de la sine, că acești așa-ziși oameni mari se află într-o ignoranță deplină deoarece cuvântul corect și care ar trebui întrebuințat în aceste cazuri nu este „mofturos”, ci „selectiv”.
Așadar, ariciul Brici nu este mofturos, ci este selectiv, el selectând din toate felurile de mâncare posibile doar căpșunile pe care le mănâncă în cantități impresionante.
Cu toate acestea, copiii vor observa cu siguranță pe parcursul lecturii că această abilitate extraordinară, de a fi selectiv, pe care o are Brici, atrage cu sine și câteva mici probleme de natură alimentară.
Mâncând doar căpșuni și nimic altceva, Brici nu mai are cum să acumuleze cantitatea de grăsimi necesară pentru hibernare (aricii hibernează, după cum bine se știe).
Copiii nu au această grijă a hibernării, doar că la ei, atunci când sunt selectivi așa cum este Brici, apar alte tipuri de necazuri asemănătoare. De exemplu, atunci când mănâncă cincizeci sau șaizeci de bomboane, una după alta, și începe să îi doară stomacul sau atunci când sparg cu dinții cincisprezece acadele în fiecare zi și, după o lună, încep să apară niște dureri de măsele îngrozitoare.
Așadar, una din concluziile importante pe care copiii o vor desprinde la finalul cărții „Brici, un arici mofturici” este aceea că este grozav să fie selectivi și să-și dorească să mănânce doar ce vor ei și când vor ei, doar că n-ar fi rău să se gândească și la toate aceste probleme de sănătate ce nu vor întârzia să apară.
De fapt, dacă stau și mă gândesc mai bine, nu cred că trebuie neapărat să vin eu aici și să-i sfătuiesc pe cei mici ce să facă. Ei vor mânca oricum alimente sănătoase de dragul părinților lor pentru ca și aceștia să aibă bucuria de a fi cumva folositori în cadrul familiei.
