Romanul lui Barry Longyear mi-a amintit de „Hell in the Pacific”, acel film excepțional în care Lee Marvin și Toshiro Mifune, rămași pe o insulă pustie, se străduiesc să se omoare unul pe celălalt în contul unui război ce se desfășoară la sute de kilometri depărtare.
„Dușmanul” mi-a amintit, de asemenea, și de finalul filmului „The Kingdom”, acel moment în care „we are going to kill them all” rămâne singurul lucru cu care nu sunt în dezacord cele două ideologii…
Longyear duce acest profil clasic de război doctrinal într-un spațiu science-fiction, păstrează personajul american, care poartă acum numele de Willis „Will” Davidge, doar că în locul japonezului Mifune îl prezintă cititorilor pe extraterestrul Jareeba Sheegan, un reprezentant al unei rase reptiliene care are ca principal obiectiv exterminarea tuturor pământenilor.
Adevărul este că am citit atât de multe cărți și am văzut atât de multe filme în care diverse specii de extratereștrii umblă după locuitorii Terrei ca să-i stârpească, încât am început să iau în considerație și varianta în care noi, oamenii, nu suntem chiar atât de admirați precum credem.
Avem, așadar, un pământean și un reptilian ce se întâlnesc pe o planetă îndepărtată, iar ura lor este reciprocă și profundă, pentru că așa au fost îndoctrinați. Noi suntem cei buni și ne apărăm dreptul de a exista, ceilalți sunt răi și eliminarea lor este necesară pentru propria noastră siguranță. Atâta vreme cât ambele tabere trăiesc cu această convingere, combustibilul pentru un război fără sfârșit este asigurat.
Din fericire (și acesta este unul din motivele pentru care continuăm să citim), literatura ne oferă și istorii creionate în nuanțe optimiste. Willis și Jareeba ajung să se înțeleagă și să se respecte, iar ura lor viscerală se stinge încetul cu încetul și apoi dispare, lăsând locul unei prietenii ideale, așa cum atât de rar putem întâlni în viața reală.
