Existența mutantului Hoppy Harrington se datorează doar compasiunii oamenilor, sentiment pe care însă îl detestă și care îi alimentează pornirile distructive. Pentru acest personaj excelent conturat de Philip K. Dick, ceilalți supraviețuitori ai războiului nuclear nu sunt altceva decât niște impurități inutile a căror existență ar trebui să fie încheiată cât mai curând posibil…
În paranteză fie spus, nu sunt chiar un suporter al acestui șablon (foarte des întâlnit și în cinematografie) care ne înfățișează o figură sinistră ce este prezentată ca atare, cititorului sau spectatorului i se aduce așadar la cunoștință ce hram poartă acest personaj, în schimb niciunul dintre ceilalți protagoniști din narațiune sau din film nu înțelege cu cine are de-a face. Presupun că scriitorii sau regizorii doresc să ne sublinieze astfel inteligența prin comparație cu personajele pe care le-au creat, le mulțumim pe această cale, desigur, dar aș îndrăzni să afirm că se pot găsi și alte modalități prin care să ni se arate cât de ridicat ne este coeficientul de inteligență, că doar am cumpărat cartea sau am plătit biletul de film…
Așadar, Hoppy Harrington este malefic și dezgustător, focomelia fiind doar una dintre mutațiile care îi fac viața un calvar. Cu toate acestea, lumea bolnavă și strâmbă ce îi seamănă atât de mult i se potrivește perfect și Hoppy nu ar schimba-o cu o alta, ci doar ar depopula-o dacă i-ar sta în puteri, doar că această operațiune se dovedește a fi foarte dificilă atunci când te afli într-un scaun cu rotile.
Acest roman al lui Philip K. Dick nu a fost încă ecranizat. Spun încă, pentru că îmi este greu să cred că regizorii de film vor mai trece multă vreme cu vederea peste o astfel de sursă de inspirație. Și sunt convins că “Dr. Bloodmoney, the movie” ar putea fi cel puțin de valoarea unor realizări cinematografice de excepție precum “Blade Runner”, “Adjustment Bureau”, “Minority Report”, “Blade Runner 2049”, “Impostor” și atâtea alte filme ce au avut ca punct de plecare imaginația acestui scriitor inegalabil
