Bullyingul a existat dintotdeauna, chiar dacă nu l-am numit mereu așa. Hărțuielile, umilirile, jignirile, intimidarea, chiar agresiunile au existat și au făcut viața amară de-a lungul timpului, multor oameni. Diferența este că acum, în epoca modernă, online-ul amplifică major acest fenomen.
România este una din țările europene cu grad ridicat de bullying sistemic, adică de hărțuire a copiilor în școli. În legea actuală a educației există doar 3 prevederi legate de bullying în școli. Ar trebui să existe grupuri antibullying, profesorii ar trebui să fie învățați să recunoască și să gestioneze aceste comportamente, dar, ca întotdeauna, teoria este minunată, planurile frumoase, iar realitatea mult mai săracă.
Cătălina Surcel, director executiv al Asociației Telefonul Copilului, asociație care a oferit în peste 14.000 de cazuri consiliere copiilor și părinților, spune: „O formă de abuz pe care am întâlnit-o dintotdeauna, dar formele pe care le îmbracă astăzi nu sunt aceleași, de aceea e nevoie de mult mai multă atenție, grijă și de mult mai multă prevenire.
Bullyingul are efecte pe termen lung, pe care copiii le vor duce în viața de adult. Trebuie privit și spre mediul familial, căci de acolo își iau copiii modelele și sunt acolo multe exemple negative pe care ei și le însușesc.
„Tot mai mulți copii sunt azi vulnerabili, de aceea sunt victime ale acestui tip de abuz. Nu știu cum să răspundă bullyingului și nu găsesc suport nici acasă, nici la școală.”
Important este ca cei agresați să știe să ceară ajutor, iar părinții nu trebuie să preia problema, s-o rezolve ei! Copilul nu trebuie mutat la o altă școală, nici cel agresat, nici agresorul, soluția stă în comunicare. Trebuie vorbit și explicat din nou și din nou de ce nu trebuie să ai un asrfel de comportament, de asemenea poate fi nevoie de consiliere psihologică.
„Se poate ajunge la scene de violență dramatică, chiar moarte, suicid, automutilare. Lucrurile sunt foarte serioase și trebuie privite ca atare de stat, de instituții care trebuie să intervină prin programe de prevenire.”
Bullyingul este deja un fenomen, informațiile trebuie să ajungă la toți copiii pentru a știi cum să se comporte, să prevină, să gestioneze sau să reclame o astfel de situație. Statistica pe anul trecut a Asociației Telefonul Copilului arată că un copil din doi este victimă a bullyingului.
La telefonul copilului, 11.61.11, mai sună și copii cărora le lipsește comunicarea cu părinții lor: vor să-și facă lecțiile împreună cu cineva, să recite o poezie proaspăt învățată sau să cânte un cântec pe care trebuie să-l repete.
„Au nevoie de persoane suport care să fie atente la tot ceea ce se întâmplă cu ei.”
Copiii sunt oglinda părinților lor, ceea ce vor vedea la adulți vor face și ei,trebuie să le oferim modele corecte.
Astăzi, 17 mai, Cătălina Surcel ne aduce aminte că în acest moment nu există o lege antibullying în România. Se așteaptă noua lege a educației, care să cuprindă mai mult decât cele trei prevederi actuale privitoare la bullying, iar părinții trebuie să comunice constant cu copiii lor, pentru a fi aproape și pentru a înțelege ce se întâmplă cu ei.
