Dacă vă plac poveștile despre oameni temerari care au schimbat în bine viețile altor semeni, atunci cartea „Creatorul de fețe”, scrisă de Lindsey Fitzharris și apărută în traducere românească la editura Publica, este lectura potrivită pentru dumneavoastră în acest weekend.
Dacă autoarea ne povestea în „Arta măcelăritului” cum s-a luptat Joseph Lister pentru a transforma sinistra lume a medicinei victoriene, în „Creatorul de fețe ” personajul principal este tot un doctor care a dus și el o luptă.
Acesta este Harold Gillies, un chirurg vizionar care a dus o adevărată bătălie pentru a salva fețele soldaților răniți în Primul Război Mondial.
Din clipa în care primul foc de mitralieră a răsunat pe frontul de vest, un lucru a fost clar: tehnologia militară a omenirii depășise cu mult capabilitățile sale medicale. Nenumărate trupuri au fost zdrobite, sfârtecate, ciopârțite și gazate. Primul Război Mondial a luat milioane de vieți și a lăsat în urmă milioane de răniți și de soldați desfigurați.
Totuși, în mijlocul acestei situații brutale au fost și oameni care s-au străduit să le aline suferința. Printre ei a fost și Harold Gillies, un chirurg plastician inovator, care și-a dedicat viața reconstrucției fețelor arse și mutilate ale soldaților răniți aflați în grija sa.
Dacă cei cărora li se amputaseră membre erau priviți ca niște eroi, cei care aveau fețele mutilate nu erau văzuți la fel. Mai mult decât atât, în acea epocă orice asimetrie sau dizarmonie a trăsăturilor feței era considerată semn de degenerescență.
Așa că, acești soldați grav răniți la față, chiar dacă supraviețuiau, aveau apoi viața de-a dreptul ruinată: nu își mai puteau găsi de lucru și, mai mult decât atât, nu mai erau apți de a fi considerați ca potențiali soți deoarece femeile se fereau să intre în vorbă cu ei. Toate acestea, pe termen lung îi transforma în persoane excluse din societate și condamnate la o viață de sărăcie și singurătate.
Harold Gillies, neozeelandez educat la Cambridge, a devenit interesat de chirurgia plastică, un domeniu aflat în curs de dezvoltare la momentul respectiv, după ce a întâlnit epave umane pe front. După ce s-a întors în Marea Britanie, a înființat unul dintre primele spitale din lume dedicate exclusiv reconstrucției faciale.
Acolo, Gillies a adunat un grup unic de specialiști, a căror sarcină era să reconstruiască ceea ce fusese smuls, să recreeze ceea ce fusese distrus. Astfel, într-o perioadă când pierderea feței îl transforma, în viziunea celorlalți, pe orice om într-un monstru pentru o societate în mare parte intolerantă la desfigurare, Gillies a refăcut nu doar fețele răniților, ci și spiritele acestora.
Cartea este scrisă într-un stil accesibil și a obținut numeroase premii, find tradusă în mai multe limbi.
Se pot spune multe despre „Creatorul de fețe”, cartea scrisă de Lindsey Fitzharris, dar eu nu vă mai spun decât că nu o veți mai lăsa din mână până când nu veți întoarce ți ultima pagină.
