După 3 ani pe bicicletă sau la vâslă și zeci de mii de kilometri parcurși prin Noua Zeelandă și Australia, Radu Păltineanu ajunge și în studioul București Fm, împreună cu prietenul său, Cristian Airinei, un alt împătimit al explorării naturii pe bicicletă și fondator al Asociației „ Da, Și Eu Pot”. Am aflat povestea călătoriei prin cotloanele sălbatice ale Noii Zeelande și Australiei, de la Radu Păltineanu și Cristian Airinei, invitații lui Răzvan Ursuleanu #InComunitate
„Am explorat, am ajuns în alt tip de realități, atât eu, cât și Irina, iubita mea, partenera mea de viață și de călătorie. Am ajuns în locuri absolut fantastice, absolut inedite, greu accesibile. Vorbim, mai ales în cazul Australiei, de mii de kilometri, prin deșert și pe coasta de vest. O coastă, de altfel, foarte pustie, între o localitate, cum e Brum, situată în nordul coastei de vest și părți, sunt undeva la a 2500 km, o rază în care există, cred, o populație totală de 70.000 de locuitori. Vorbim de o țară sau un continent, care se întâmplă să fie o țară. E un continent, în primul rând, și e unul dintre cele mai slab populate continente ale Terrei. Australia are undeva la 7.600.000 km² și o populație care atinge 26 de milioane.”, a spus Radu Păltineanu.
Pasiunea pentru explorare i-a adus alături pe Radu Păltineanu și Cristian Airinei. Bicicleta a fost un alt pion în nașterea unei prietenii frumoase. Deși obiectivele lor diferă, fiecare are un scop pentru a merge mai departe.
„Când l-am cunoscut pe Radu, pedala singur. Eu am pedalat doar cu Gabi, nu am pedalat singur. El a făcut 30.000 de kilometri, noi am făcut 3000 de kilometri. El a mers 3 ani. La noi și discuția e puțin diferită pentru că, știți foarte bine, proiectul „Da, și eu pot” înseamnă prima femeie cu diabet tip 1, care a făcut turul României pe bicicletă și este o grijă în plus. Ne motivăm, într-adevăr, e foarte important să înțelegi ce simte cel de lângă tine. Cred că ajută foarte mult să ai o persoană lângă tine.”, a spus Cristian Airinei, fondator al Asociației „ Da, Și Eu Pot”
Orice călătorie, de o astfel de amploare, care se desfășoară într-o perioadă lungă de timp, are nevoie de o structură, de un plan, de pregătire pentru ceea ce urmează să explorezi. Bineînțeles, oricât de meticulos ai fi, variabilele nu pot fi controlate. Surprize neplăcute pot apărea oricând, important este să înveți cum să le faci față sau să le preîntâmpini, atunci când este posibil.” În Guyana Franceză niște puști mi-au pus arma în față și au vrut să mă jefuiască”, ne-a spus Radu Păltineanu
„Ne place să ne fixăm obiective, sigur, obiectivele nu sunt esența călătoriei, dar obiectivele îți creează o structură, acea structură care îți permite să ai toate aceste experiențe de pe traseu, îți creează acel traseu, îți conturează drumul pe hartă, dar, bineînțeles, drumul în sine e plin de experiențe și de picanterii. În Australia picanteriile vin mai mult din lumea naturală, pe când în Americi ele vin mai mult din lumea umană. În Guyana Franceză niște puști mi-au pus arma în față și au vrut să mă jefuiască, în Ciudad de Panama mi-a ieșit un tip în cale cu un cuțit și mi-a furat toate hainele de schimb. Am rămas doar cu ce aveam pe mine și am dormit în noaptea respectivă la poliție. Când au auzit ce mi s-a întâmplat, au zis că ei nici măcar nu au curajul să intre pe unde trecusem cu bicicleta. Astea sunt din zona Americii Latine.”
Bicicleta este mijlocul de deplasare în aceste călătorii dar, totuși, Radu Păltineanu nu se consideră biciclist. Apreciază experiența pe care i-o oferă, acea uniune cu natura, care nu ar mai fi posibilă dacă ar alege mașina.
„Noi asta vrem să facem, să explorăm ultimele colțuri ale Terrei rămase cu adevărat sălbatice. Nu mă consider ciclist, nu mă consider biciclist, sunt explorator, asta mă consider și asta vreau să fiu. În direcția asta vreau să mă dezvolt. Folosesc bicicleta ca și mod de a accesa anumite teritorii și ca un mod foarte, foarte fain, pentru că până la urmă ești expus, nu ești într-o cochilie, că atunci când ești într-o mașină. Când ești pe bicicletă întreg traseul devine un tot continuu, devine o experiență continuă, e totul e legat.”
Atunci când călătorești în teritorii sălbatice, întâlnirea cu animalele devine o obișnuință a fiecărei zile. Integrarea în acel spațiu devine esențială, precum și renunțarea la orice idee preconcepută legată de vietățile zonei. Abia atunci înțelegi puțin din această lume necunoscută.
„E o experiență cu animalele sălbatice, adică, pleci de la ideea că te omoară și, până la urmă, petrecând timp în sălbăticie, îți dai seama că, de fapt, sunt foarte blânde. Nu-ți creează nicio problemă. Seara, când adormeam la cort simțeam că sunt ca într-o poveste, în care pădurea din jur prinde viață, noaptea. Atât de mult ajungi să iubești acel pământ, să te integrezi în acea lume naturală, atât de diferită față de ceea ce văzusem până atunci. Și asta mi se pare extraordinar.”, a adăugat Radu Păltineanu.
Călătoriile lui Radu și ale Irinei nu se opresc aici. În august, după o mică perioadă de vacanță, cei doi aventurieri pornesc în explorarea, pe jos, de această dată, a 10 insule sălbatice. Traseele vor fi făcute prin foarte multe zone nemarcate, dar exact asta își și doresc, să umble pe cărări nebătute și, astfel, să își aproprie și mai mult natura.
„Ne-am propus să traversăm 10 insule sălbatice ale Terrei pe jos, pe trasee sălbatice, unele complet nemarcate. Dintre aceste 10 insule, pe care ni le-am propus, cinci se întâmplă să fie și cele mai mari 5 insule ale Terrei. Vorbim de Groenlanda, de Noua Guinee, de Borneo, de Madagascar, de insula Baffin, o insulă arctică din Nordul Canadei, Tasmania din sudul Australiei, Grande Terre din Noua Caledonie și insula Vancouver din Vestul Canadei și Țara de Foc. Noi nu suntem bloggeri de călătorie, nu suntem turiști. Suntem exploratori și asta vrem să facem în continuare.”, a mai spus Radu Păltineanu
Un proiect nou au și cei de la Asociația „ Da, și eu pot”, iar Cristi Airinei ne-a spus și care este acesta:
„Avem și noi o surpriză. Noi, de anul trecut, ne-am propus să unim 3 capitale: Sofia, București și Chișinău. O vom face anul ăsta”
