Jill Tomlinson a scris multe cărți pentru voi, copii, și m-am gândit temeinic înainte de a vă recomanda pe care să o citiți prima. Aventurile vidrei, ale pisicii sau ale gorilei sunt foarte interesante, la fel și cele ale pinguinului sau ale bufniței. Totuși, eu cred că ar fi bine să citiți mai întâi „Găina care nu voia să renunțe”, din simplul motiv că este vorba despre cineva care nu renunță niciodată la proiectele pe care le are, indiferent cât de mari sunt obstacolele care se pot ivi pe parcurs.
Găina din această carte se numește Sanda și este o găină care poate fi dată drept exemplu de bună purtare, o găină care ar putea fi considerată un model demn de a fi urmat. Aici poate că este bine să precizez faptul că dacă o să vreți să fiți și voi ca Sanda, asta nu înseamnă că trebuie neapărat să arătați ca ea (bine, nici nu e interzis), ci doar să vă comportați așa cum o face această extraordinară găină.
Sanda nu numai că nu renunță niciodată la ceea ce și-a propus, dar în același timp este și dornică de a învăța mereu lucruri noi. Ea învață, de exemplu, că nu este o idee tocmai bună aceea de a folosi un compresor pe post de mijloc de transport, întrucât acesta merge mereu când înainte, când înapoi, iar în felul acesta ajungerea la destinație se dovedește a fi un lucru foarte greu de înfăptuit.
La fel se întâmplă și atunci când Sanda își dorește să clocească câteva ouă. Ea află că este foarte important să-și aleagă cu mare atenție locul, șapca cea veche a domnului Barbu nefiind chiar cea mai potrivită alegere, pentru că domnul Barbu are obiceiul de a-și îndesa pe cap această șapcă.
„Găina care nu voia să renunțe” nu este doar o carte despre o găină nemaipomenită. Veți descoperi în paginile acesteia o mulțime de personaje simpatice, care atunci când pot, o ajută pe Sanda să treacă cu bine peste greutăți. Animale prietenoase, păsări nostime, oameni cumsecade, o lume minunată, exact ca aceea în care mi-aș dori să trăim cu toții, mari și mici.
