Bine de citit: În umbra omului
Articol de razvanursuleanu, 22 iunie 2023, 09:19
Am citit „În umbra omului” în tinerețe, dar îmi amintesc perfect pasajul în care autoarea povestește cum tatăl său i-a dăruit, în copilărie, un cimpanzeu de pluș, jucărie care i-a schimbat mentalitatea și i-a dezvăluit drumul pe care avea să-l urmeze timp de zeci de ani.
Eu cred însă că harul și talentul sunt presetate, așa că Jane Goodall s-ar fi întâlnit cu profesia de cercetător al comportamentului animalelor chiar dacă tatăl său i-ar fi oferit o jucărie diferită.
Am urmărit de multe ori, de-a lungul anilor, interviurile pe care autoarea le-a acordat unor televiziuni sau unor publicații de specialitate și ori de câte ori vorbea despre cimpanzei, aveam sentimentul că de fapt oamenii sunt cei care stau în umbra acestor animale extraordinare, pentru care minciuna sau ipocrizia sunt excluse din formele lor de comunicare nonverbală.
Sunetele și gestica acestor primate exprimă exact ceea ce simt și ce intenționează să facă, iar organizarea ierarhică, respectul și regulile de conviețuire socială pot fi în multe privințe modele de urmat pentru oameni, specie ce s-a autodefinit drept superioară dar care recurge ,de cele mai multe ori, la principii și la reguli într-un mod discreționar, doar în momentele în care acestea le sunt convenabile.
Jane Goodall este una dintre vocile care încă mai reușesc să treacă dincolo de zidul nepăsării și al lipsei generale de interes și să atragă atenția asupra unui foarte probabil viitor, în care speciile cu care ar trebui să conviețuim vor putea fi regăsite doar în pozele din cărțile despre animale ale copiilor.
Pentru ca acest lucru să nu se întâmple, autoarea ne roagă ca atunci când aflăm că o nouă specie este amenințată cu extincția să nu întoarcem privirea în altă parte. Măcar și atât să facem, dacă mai mult nu ne este cu putință.
Într-unul din interviurile pe care le-a acordat de curând, Jane Goodall spunea „Sunt atât de mulți oameni care înțeleg perfect ce se întâmplă dar care se simt neajutorați și fără speranță și se întreabă ce ar putea ei oare să facă? Așa că nu fac nimic și după o vreme devin apatici… Iar această stare, apatia, este unul dintre cele mai mari pericole cu care ne confruntăm.”
Lectura cărții “În umbra omului” reprezintă fără urmă de îndoială un drum de-a lungul căruia cititorul va descoperi, poate chiar cu bucurie, că fiecare pas pe care îl face mărește simțitor distanța dintre el și propria sa indiferență.