În 1975, un profesor de la Universitatea Stanford a propus un concept inedit: o unitate de măsură care să exprime riscul de deces din activități uzuale sau specifice.
Unitatea folosită poartă numele de ‘micromort’ și este echivalentul
Micromortul nu a devenit o măsură oficială, dar a inspirat diverse studii care au calculat riscurile de deces pe această scară. De exemplu, riscul de deces la săritura cu parașuta a fost calculat la 8 micromorți per săritură, în timp ce călătoria cu avionul atinge câte 1 micromort la fiecare 10.000 de km zburați. O simplă căzătură vine vine cu un risc de 13 micromorți, iar participarea la maraton implică un risc de șapte micromorți pe cursă.
