Turcia sărbătorește 100 de ani de când a fost proclamată Republică iar Raliul TransAnatolia de anul acesta este dedicat Centenarului. La Samsun s-a dat startul oficial, pe 2 septembrie, și se va încheia, deloc întâmplător, pe 9 septembrie, la Izmir.
Creat de la bun început cu acest dublu scop, competiție sportivă și promovare turistică, TransAnatolia a devenit, acum, și o frumoasă lecție de istorie și, de ce nu, de patriotism.
Traseul ales este de la Samsun la İzmir și este același pe care l-a parcurs Atatürk, în Războiului de Independență.
Mustafa Kemal, supranumit „Atatürk” – tatăl tuturor turcilor, a sosit în Samsun, pe 19 mai 1919. A pornit de aici, în fruntea armatei eliberatoare, a traversat Anatolia, iar pe 9 septembrie 1922, a obținut victoria finală la Izmir.
La 29 octombrie 1923, Turcia a fost proclamată republică, iar Mustafa Kemal a devenit primul ei preşedinte.
Așadar, ediția a XIII-a a TransAnatolia Rally Raid și este una specială.
Cursa turcească aduce la start atât profesionişti cât şi amatori. Aceștia participă cu vehicule din cinci categorii: Motociclete, Buggy-uri, SUV-iuri, Automobile şi Camioane.
Un nou traseu este pregătit în fiecare an, purtându-i pe participanţi prin unele dintre cele mai importante situri naturale şi istorice din Turcia. Traseele străbat zone stâncoase care alternează cu drumuri de pământ, nisip şi drumuri de mare viteză. Anatolia are o frumuseţe aparte, cu peisaje magice, clădiri reprezentative pentru arhitectura și arta din diferse epoci, dar și arome și gusturi, ce oferă o experienţă de neuitat.
TransAnatolia este organizată prin Ministerul Tineretului şi Sportului din Republica Turcă, cu sprijinul Federaţiei Turce de Sport pentru Automobile (TOSFED) şi al Agenţiei de Promovare şi Dezvoltare a Turismului din Turcia. (TGA).
În cursa de anul acesta s-au înscris 126 de participanți, din 13 țări. Traseul are 2350 km și trece prin 17 orașe.
La Samsun a avut loc momentul oficial de deschidere și tot de aici s-a plecat pe traseu, în dimineața de 3 septembrie. Găsiți mai multe detalii și imagini pe: https://www.facebook.com/search/top?q=bucuresti%20fm%20transanatoli
Samsun, a cărui istorie datează din anul 6000 î.Hr., a fost un port important de-a lungul timpului, și a fost dominat de numeroase popoare, printre care: perşi, macedoneni, romani, genovezi şi otomani. În acest context, are un bogat patrimoniu arheologic şi cultural.
În prezent, Samsun este cel mai mare oraș din Turcia, de pe coasta Mării Negre, şi capitala provinciei cu acelaşi nume, și are o populație de peste 600.000 de locuitori.
Samsun, o rută de tranzit care leagă provinciile din jur pe cale rutieră, ferată, maritimă şi aeriană, este un important centru comercial, turistic şi cultural. Și, deși nu este cel mai important punct al litoralulul de pe această coastă, totuși are 11 plaje care au primit steag albastru. Plaja Atakum este unul dintre locurile preferate de turiştii locali şi străini vara, cu o faleză generoasă, cu restaurante și baruri, cu trasee de biciclete şi zonă de promenadă.
Samsun este, însă, un loc plin de semnificație pentru istoria recentă a Turciei.
Samsun mai este numit şi „Oraşul în care răsare soarele” sau „Oraşul lui Atatürk”. Mustafa Kemal Atatürk a sosit aici, din Istanbul, pe 19 mai 1919 pentru a organiza Războiul de Independenţă al Turciei.
Orașul are mai multe monumente dedicate acestui moment crucial pentru statul turc. O replică a navei Bandirma, construită între 1999 și 2001, se află în „Muzeul în aer liber al Luptei Naționale”.
Un alt loc important este Debarcaderul Tütün, unde Mustafa Kemal Atatürk a pus piciorul în Samsun când a coborât de pe nava Bandirma.
Aici există un grup statuar, din ceară, care îi înfățișează pe Atatürk şi camarazii săi de arme. Drumul care se întindea de la debarcader până la Muzeul Gazi, în 1919 hotelul care l-a găzduit pe Atatürk, a fost amenajat și poartă numele „Drumul Eliberării”. Aici găsim alte statuete din ceară reprezentând localnicii care l-au întâmpinat la sosire.
La aproximativ 500 de metri se află Statuia de Onoare sau Monumentul Atatürk, ridicată în 1932, opera a sculptorului austriac Heinrich Krippel. Ea a fost comandată de guvernatorul de atunci al regiunii Samsun, Kazim Paşa, care a lansat un concurs în acest scop, iar proiectul artistului vienez a fost declarant câștigător.
O altă atracție pentru vizitatori în Samsun este Dealul Amisos. Situat în cartierul Ilkadim, zona este accesibilă cu mașina, dar și cu telegondola. Instalația are o lungime de 323 de metri și face legătura între Batipark, zona de agreement a orașului, situată pe faleză, şi cafeneaua de pe deal.
În parc există şi un sat al războinicilor amazonieni, cu o statuie între două sculpturi gigantice de leu anatolian.
Samsun înseamnă și cultură culinară, oferă un mixt de arome ale regiunilor anatoliene, balcanice şi caucaziene. Găsim meniuri variate cu peşte, carne de pasăre, raţă, carne de gâscă, legume şi produse de patiserie.
Chiar mai cunoscută decât siturile istorice ale lui Samsun este Bafra pita. Aluatul umplut cu ceapă şi carne tocată se formează într-un cilindru lung, se coace la foc de lemne şi apoi se unge bine cu unt. În special duminica, în faţa brutăriilor sunt cozi lungi pentru celebra aceasta.
Kivratma este o baklava uscată. Originar din districtul Çarşamba din Samsun, acest desert are o indicaţie geografică şi este înregistrat de Oficiul Turc de Brevete şi Mărci.
Printre bunătățile locului mai amintim: Çakalli Menemeni (omletă cu roşii, acoperită cu brânză „kaşar”, rasă după gătit; kebab-ul Oymaagaç, numit după satul Oymaagaç din district, este de obicei făcut cu carne de capră, prăjită încet la foc de lemne; dar și baklali sarma, sarmale în foi de viță, în care umplutura tradiţională conține și fasole.
Tokat este un muzeu în aer liber. A găzduit, de-a lungul istoriei, mai multe civilizații antice, iar artefactele acestora pot fi regăsite în fiecare regiune.
Orașul a primit numele acesta sub administraţia otomană, dar a avut de-a lungul timpului mai multe variante, printre care: Comana, în perioada antică romană; Evdoksia şi Dokia; apoi Dokat, sub stăpânirea arabilor.
Aici a rostit Iulius Caesar celebrele cuvinte: „Veni, vidi, vici”, după victoria de la Zela, regiune aflată astăzi în afara orașului.
Arastali Bedesten (Muzeul Tokat), Turnul cu Ceas, Conacul Latifoglu, sunt o parte dintre obiectivele de vizitat aici.
Turnul cu Ceas a fost construit pentru aniversarea a 25 de ani de la urcarea la tron a sultanului Abdülhamid al II-lea. Turnul cu Ceas are 33 de metri înălţime şi poate fi văzut din toate părţile oraşului. Este realizat din piatră tăiată. Cu cadrane mari în patru direcţii, ceasul bate la fiecare jumătate de oră şi la oră, timp de două minute.
Conacul Latifoglu (Latifoglu Konagi) este situat în centrul oraşului Tokat. A fost construit în 1746 în stilul baroc otoman, pe un plan în formă de L și are două etaje. Există o piscină pătrată în curtea pavată cu piatră a proprietăţii. Camerele interioare au decoraţiuni superbe din lemn şi kalem işi (o artă decorativă turco-islamică aplicată pe diverse materiale precum ipsos, lemn, piatră, pânză şi piele cu vopsele colorate şi foiţă de aur). Conacul Latifoglu funcţionează ca muzeu în cadrul Muzeului Tokat din 1988 și are o colecție de îmbrăcămintea tradiţională, expusă pe manechine.
Cultura bucătăriei din Tokat a fost modelată de diferitele culturi pe care oraşul le-a găzduit. Poziția geografică, unde se regăseşte atât clima Mării Negre, cât şi climatul continental, au influențat şi tradiţiile culinare. În consecinţă, oraşul se mândreşte cu o varietate de preparate din carne şi legume.
Zile pekmezi este primul lucru pe care ar trebui să-l încercaţi în Tokat. Este un desert obținut din albușuri si struguri; dar și Yogurtmaç, merită gustat. E făcut în regiunea Turhal, și îşi ia numele de la cuvântul yogurma (frământare) şi katlama (pliere), așadar, un aluat cu mac, nuci sau simplu, copt în cuptoare de piatră.
Tokat kebab şi-a luat numele datorită modelului unic al cuptoarelor de aici și modului de preparare.
Bakla dolmasi sunt un fel de sarmale care conțin fasole uscată, bulgur, ceapă şi diverse condimente, împăturite în frunzele de viță Narince cultivată numai în regiunea Tokat şi gătite cu carne dezosată.
Liliacul este unic pentru Tokat. Acest fel de mâncare îşi ia numele de la felul în care este consumat, prin scufundarea pâinii într-o compoziție din linte verde, pastă de roșii, rosii, nucă, ceapă, pătrunjel, mărar și busuioc.
Când vine vorba de nuci, Niksar iese în evidenţă în Tokat. În Niksar, calitatea apei de irigare este ridicată, iar solul nu este contaminat şi este potrivit pentru agricultura ecologică.
Sivas este a doua provincie ca mărime din Turcia. Primele aşezări din Sivas, care se află între cele trei văi formate de Kizilirmak, Yeşilirmak şi râul Eufrat, datează din anii 7000-5000 î.Hr. Acest oraș antic a găzduit multe civilizaţii.
În Sivas, atracțiile turistice, culturale și istorice unice sunt combinate cu frumuseţile naturale.
Și Sivas are aeroport, dar puteți folosi și transport feroviar şi rutier.
În Piaţa oraşului se regăsesc repere culturale şi istorice din perioada Imperiului Selgiuc, Otoman şi din cea a Republicii Turce.
„Çifte Minareli Medrese”, „Buruciye Medresesi”, „Şifaiye Medresesi” şi Moscheea Kale, sunt situate în această zonă.
Gök Medrese, cea mai reprezentativă clădire în care arhitectura turcească şi arta decorativă pot fi observate într-un singur loc, a fost construită în 1271. Este renumit pentru minaretele sale duble care se înalță pe ambele părţi ale intrării principale, care au diferite gravuri cu animale, stele şi copaci.
Plăcile de culoare albastru turcoaz folosite dau numele clădirii deoarece „gök” înseamnă cer în turcă.
Clădirea, despre care se ştie că a servit drept Medrese, adică universitate, încă de la construcţia sa, a fost transformată în muzeu în 1926.
Minaretul dublu Medrese (Çifte Minareli Medrese) a fost construit în 1271/72. Singura parte originală a clădirii care a supravieţuit până în prezent este faţada, cu cea mai înaltă poartă din Anatolia.
Buruciye Medrese este printre cele mai faimoase clădiri din Sivas şi din Anatolia. Are cel mai simetric plan, este din piatră tăiată şi are o curte deschisă, patru iwanuri şi două etaje. Construită în 1271 în timpul sultanului Kaykhusraw III, aici se studia fizică, chimie şi astronomie.
Muzeul Congresului Atatürk şi Sivas este o clădire simbol în Turcia. Aici a avut loc primul congres naţional organizat de Mustafa Kemal Atatürk, între 4 şi 11 septembrie 1919. Atatürk şi alţi lideri militari au rămas aici timp de 108 zile după congres, iar clădirea a avut rol de cartier general. Camerele de lucru şi de odihnă folosite atunci, reprezintă o atracție pentru vizitatorii de astăzi.
Tot în centrul orașului se află și Casa Guvernului. A fost construită în 1884. La început avea doar două etaje şi 42 de camere, iar un al treilea etaj, cu 22 de camere, a fost adăugat în 1913. Primele două etaje au fost făcute din piatră tăiată, iar etajul trei a fost construit din lemn.
Nu putem încheia lista monumentelor, fără a aminti Moscheea Divrigi Ulu şi Darüşşifa (spital), un complex construit în 1228. Este una dintre capodoperele arhitecturii islamice şi a fost inclusă pe lista „Patrimoniului cultural mondial” de către UNESCO în 1985.
Și nu putem părăsi Sivas-ul fără a trece prin Bazar. Aproape fiecare oraș turcesc are un astfel de loc. În Anatolia, cele mai multe sunt în foste hanuri, iar curtea interioară este un frumos spațiu de relaxare pentru localnici, în jurul fântânii arteziene, la un ceai sau o cafea.
Carnea şi cerealele sunt esenţiale în gastronomia din Sivas, iar produsele lactate sunt folosite frecvent. Clima de aici permite cultivarea diferitelor legume, fructe şi leguminoase, în diferite regiuni, ceea ce creşte diversitatea bucătăriei locale.
Planta „madimak” (troscotul) este esenţială în bucătăria locală. Madimak, folosit în multe feluri de mâncare, de la supe la pilaf, este atât de iubit în acest oraş încât a devenit subiectul unor cântece populare.
Chiftele Sivas, Sivas kebab cu legume, Sivas etli ekmegi (pâine cu carne), supă peskütan, murături pezik, firinda kelle (cap de oaie copt la cuptor), desertul hurma (kalburabasti) (un desert tradiţional), hingel (un tip de găluşte) şi kazan simidi sunt feluri care trebuie încercate în oraş.
Sivas kazan simidi (bagel la ceaun) este întâlnit în toate colțurile orașului. Covrigii sunt modelați din aluatul preparat cu făină, sare şi drojdie proaspătă. Sunt aruncați într-un cazan cu apă de melasă clocotită. Când se ridică la suprafaţă, se scot și se presară susan deasupra. Apoi se coc într-un cuptor de piatră folosind lemn de carpen.
Firinda Kelle – Capul de oaie copt la cuptor se consuma mai ales la micul dejun. Este cunoscut drept delicatesa traditionala a Sivas-ului de aproximativ 200 de ani. Acesta este gătit în cuptoare de piatră, timp de 16-17 ore.
Supa Peskütan este o mâncare regională cu valoare nutritivă ridicată. Se prepară cu iaurt pesküten, grâu spart, linte verde și un sos de ceapă numit sohariç.
Kebab-ul Sivas cu legume este gătit în sobe, asemănătoare cu cuptoarele tandoori. Se fac frigărui de legume cu vinete, un ardei si o rosie, iar cărnurile preparate se pun pe alte frigărui separate. Frigăruile se prăjesc vertical.
Chiftelia Sivas este un produs de marcă al oraşului, care a fost distins cu „Indicaţia geografică” de Institutul de Brevete din Turcia. O caracteristică principală este că sunt doar carne tocată şi sare, iar cea de a doua, că tocatura frământată se ţine o zi la frigider, apoi acestă carne se toacă din nou.
Deserturile ocupă un loc semnificativ în cultura bucătăriei tradiţionale turceşti, nu numai în ceea ce priveşte gustul, ci şi datorită valorii lor nutritive ridicate. În Sivas, deserturile sunt întotdeauna disponibile pe masă în funcţie de sezon în zilele speciale, deoarece doar o masă cu un desert este considerată completă. Unul dintre deserturile tradiţionale este Hurma, care se face mai ales de sărbători şi zile speciale, o găluşcă cu şerbet.
Și nu putem să ne despărțim de această zonă a Turciei fără a aminti localitatea Amasya, un alt adevărat muzeu în aer liber.
Printre atracţiile zonei sunt mormintele în stâncă ale regilor pontici. Există 14 astfel de necropole, iar cinci dintre ele pot fi vizitate. Accesul se face pe scări săpate în stâncă.
Jos, la poalele muntelui se află o salbă de case otomane, recondiționate, majoritatea transformate în pensiuni.
Amasya este de asemenea o piatră de hotar în istoria Turciei moderne. Aici Mustafa Kemal Atatürk şi camarazii săi au pregătit şi telegrafiat în toată ţara Circulara de la Amasya, considerată primul document scris al Războiul pentru Independenţă al Turciei.
În concluzie, chiar dacă este o zonă mai puțin cunoscută a Turciei, această parte a Anatoliei merită oricând o vizită, în orice anotimp.
