„Pregătirea copiilor pentru începutul școlii sau al grădiniței este un proces important și delicat, deoarece poate influența modul în care aceștia vor aborda experiențele educaționale ulterioare.”, spunea psihologul Alina Uricec, într-un articol publicat pe Pagina de Psihologie. Am aflat de la Alina Uricec, invitata Ioanei Brușten #InComunitate, ce trebuie să facă părinții pentru a susține primii pași spre independență ai copiilor lor.
A început școala, iar trecerea de la vacanță, la școală, ar trebui să fie un proces blând, pentru o abordare pozitivă a experiențelor viitoare. Este foarte important ca părinții să fie pregătiți psihologic pentru a îi încuraja pe copii să se desprindă de ei și astfel să le susțină, cu delicatețe, primii pași spre independență.
„Unii resimt o mai mare anxietate sau mai multă emotivitate legat de începutul de școală și, din experiența mea, cea mai multă anxietate e resimțită de părinții care își duc prima oară copiii la grădiniță, de intrat în clasa întâi, asta pentru că e o trecere pentru copiii noștri. Și e o trecere și pentru noi părinții, pentru că e un context nou și nu știm cum va fi.”
Schimbarea mediului, cu care este obișnuit, poate cauza „un anumit tip de disconfort pentru copil”, spune psihologul Alina Uricec, iar asta înseamnă că părintele trebuie să fie mult mai atent la emoțiile copilului și la dezvoltarea acestuia atât din punct de vedere cognitiv, cât și emoțional. Totodată relația părinte-educator trebuie să fie una de încredere reciprocă.
„Toate lucrurile astea, trecerile acestea în contexte noi, vin cu disconfort pentru copii, așa cum și noi, adulții, resimțim disconfort atunci când schimbăm lucruri în viață și sunt corelate și cu niveluri de dezvoltare ale copiilor, care sunt diferite la fiecare vârstă și care au o anumită specificitate. De asta este important ca părinții să cunoască un pic ritmul în care se dezvoltă copiii, din punct de vedere emoțional și din punct de vedere cognitiv, ca să știe cumva să-și adapteze așteptările la nivelul copiilor. Dar ce ar fi important pentru mine ca părinte să știu este că legătura pe care o creez cu educatorul și modul în care eu îi transmit încrederea educatorului contează foarte mult pentru relația cu copilul.”
Când vine vorba de copii, atenția este ceva ce se antrenează în timp. Acesta este un lucru de care ar trebui să țină cont cei care se ocupă de educația lor. Dacă, până la școală, învățarea se făcea prin joacă, noul sistem educațional în care intră, schimbă complet lumea copilului, iar acest lucru îi poate cauza alte angoase, deoarece capacitatea sa de concentrare nu depășește 15 minute. Schimbarea contextelor în care se desfășoară viața este dificil de gestionat, chiar și pentru un adult. Pentru un copil, care nu beneficiază de resursele cognitive și emoționale ale adultului, este cu atât mai grea adaptarea la noua situație, la noul mediu, la noile condiții.
„Capacitatea de atenție a unui copil, înainte să intre la școală ,în preșcolaritate, pe o sarcină în care trebuie să realizeze ceva atenția este de 10-15 minute. Ne așteptăm ca la clasa zero să fie pe acolo. În mod ideal, această atenție, antrenată, pentru că e ceva ce se antrenează, va ajunge încet-încet să crească, astfel încât la sfârșitul clasei a IV-a să ajungă în jur de 35 de minute și la gimnaziu ne putem aștepta ca un copil să poată să-și țină atenția focalizată pe o perioadă de o oră. Dacă noi, adulții, reușim într-un timp mai scurt să ne readaptăm, pentru cei mici este mai dificil. De aceea este nevoie să existe susținerea părinților, dar și a educatorilor sau dascălilor. Primele ore de clasă ar trebui să fie despre conectare.”
Pentru o dezvoltare armonioasă a copilului, pentru o bună evoluție mentală și emoțională sunt câteva lucruri pe care un părinte sau un dascăl nu ar trebui să le facă.
„Să nu ne comparăm copiii cu alți copii. Să validăm progresul, nu rezultatul. Să nu rușinăm copilul. Rușinea este una dintre emoțiile care n-au nici un fel de valoare pozitivă pentru noi, absolut niciuna. Să nu pedepsim, să nu spunem nu emoțiilor.”, a mai adăugat Alina Uricec, psiholog.
