Stephen King semnează toate textele acestei antologii, din care fac parte două nuvele foarte bune – „Un elev capabil” și „Metoda respirației”- și două nuvele excepționale – „Închisoarea îngerilor” și „Cadavrul”.
Câteva cuvinte despre fiecare:
Închisoarea îngerilor
Este textul care, de regulă, se aduce ca ultim argument într-o discuție în care cineva afirmă faptul că Stephen King este un scriitor șablonard, care nu poate scrie nimic altceva în afară de literatură horror. Va urma întrebarea „Cum, el a scris nuvela după care s-a făcut filmul Shawshank Redemption?”, iar un răspuns de tip „mhm…” îl ajută mult pe interlocutor să pună mâna și să citească Stephen King, evitând astfel să-și mai formeze opiniile doar din share-urile de pe Facebook.
Un elev capabil
Cred că o conexiune între „Un elev capabil” și „Închisoarea îngerilor” nu poate avea o rațiune literară și nu reușesc să înțeleg de ce personajul Andy Dufresne din nuvela anterioară este prezentat aici de către autor drept un avocat care, înainte de a ajunge să fie încarcerat în închisoarea Shawshank, l-a avut drept client pe criminalul nazist Kurt Dussander.
Deși Stephen King nu precizează faptul că Dufresne știa despre trecutul clientului său, această asociere inutilă nu face altceva decât să arunce o nuanță întunecată asupra unui personaj absolut strălucitor, așa cum este Andy Dufresne cel din „Închisoarea îngerilor”.
Dacă putem considera totuși aceste pasaje inexplicabile drept simple amănunte lipsite de importanță, atunci „Un elev capabil” se prezintă drept o nuvelă solidă.
Cadavrul
Pe vremea când am văzut filmul „Stand by Me” nu prea aveam răbdare să citesc genericul, îmi era suficient faptul că mă reîntâlneam cu Wil Wheaton (care îl interpretase pe Wesley Crusher în Star Trek-Next Generation, unul dintre serialele mele preferate) și pe Richard Dreyfuss, un actor excepțional pe care îl știam din „Întâlnire de gradul trei” și din „Competiția”, filme pe care le văzusem la cinematograf de cel puțin zece ori pe fiecare.
Titlul filmului era dat de „Stand by Me” a lui Ben. E King, piesă care făcea parte și din coloana sonoră, astfel că nu mai aveam nevoie de nimic altceva, orice altă informație legată de film era pentru mine absolut inutilă.
Au trebuit să treacă mulți ani până să aflu că regia îi aparținea lui Rob Reiner, iar nuvela „Cadavrul”, după care se făcuse filmul, fusese scrisă de Stephen King, așa că mă simt nevoit să fac aceste precizări ori de câte ori se ivește ocazia, pentru că nu-mi doresc ca și alți cinefili să trăiască în ignoranță atâta amar de vreme.
Metoda respirației
O fisură către o altă dimensiune, una dintre temele abordate destul de des de Stephen King în nuvelele și romanele sale, printre care le reamintesc pe „Dintr-un Buick 8”, „Turnul întunecat” sau „The Mist”.
Mărturisesc că toate cele trei pe care le-am menționat mi-au plăcut mai mult („The Mist” încă nu a apărut în limba română, am văzut doar filmul, dar a fost suficient pentru a-mi da seama că face parte dintr-o categorie superioară celei în care se află „Metoda respirației”).
