Minipovești pentru aproape toate literele pentru că, mare adevăr, nu sunt chiar toate, lipsesc ș, ț, î, â, și ă, fără de care nu am putea scrie „șosețele”, „înșfăcăm”, „țânțărel”, „săru-mâna don’șoară” și atâtea alte minunății pe care ni le oferă limba română.
Să ne înțelegem, nu este vina lui Oliver Jeffers, autorul a scris cărticica pentru cititorii de limbă engleză și nu cred că i-a trecut prin cap vreo secundă că în România se află o specie de oameni pe cale de dispariție care folosesc diacriticele și care ar trebui protejată prin legi speciale.
Așa că, să spunem „mulțumim nenea Jeffers” pentru încă o carte cu ajutorul căreia cei mici pot învăța mai repede alfabetul, iar dacă ne deranjează chiar atât de mult lipsa literelor despre care pomeneam, le putem adăuga noi la sfârșitul cărții, eventual cu un pix sau cu o cariocă.
Bun, „A fost odată un alfabet” este o carte pentru copii, dar recomandarea mea ar fi ca înainte de orice să fie citită de către părinți, iar aceștia vor decide dacă este potrivită pentru copiii lor.
Fiecare literă este însoțită de câteva desene și de o foarte scurtă povestire, doar că unele dintre desene sunt, după părerea mea, un pic cam morbide.
Dacă părinții respectivi vor considera că desenele din „A fost odată un alfabet” nu sunt potrivite pentru cei mici, atunci să pună mâna și să citească ei cartea, încet și fără grabă, sunt sigur că unora dintre ei le va fi foarte utilă, având în vedere faptul că la ultimul recensământ aproape 135.000 de cetățeni români de peste paisprezece ani s-au declarat analfabeți.
