Pe 13 februarie 2024 un elev al colegiului Dimitrie Leonida din Capitală a pulverizat un spray lacrimogen asupra colegilor săi. Tatăl elevului reclamă un atac de tip bullying, al unora dintre colegi, asupra acestuia, înainte de incidentul care s-a încheiat cu spitalizarea a cca 25 de copii. Am discutat #ÎnComunitate despre bullying, despre efectele acestuia și despre consecințe cu Gabriela Maalouf, psiholog și consilier școlar.
„Cred că cel mai important este să reținem că, în România, conform legii, bullying-ul este o interacțiune care se petrece doar între copii, celelalte forme de agresiune sunt denumite altfel de lege, abuz, hărțuire, în sfârșit, sunt pedepsite conform codului penal, și trebuie să știm că este o acțiune repetată și intenționată. Adică, dacă un conflict este spontan, se nimerește ca 20 de copii să mă agreseze și e prima oară, neintenționat, se întâmplă ceva acolo. Asta nu este o formă de bullying și se gestionează în alt sens, deci trebuie văzut din anchetă dacă este vorba despre bullying sau nu, dacă a fost un incident spontan care s-a întâmplat atunci, la fața locului sau dacă este ceva ce s-a întâmplat repetat.
Ce este bullying-ul și cine este responsabil?
Vorbim de bullying doar în cazul copiilor, dar responsabilitatea ne vizează pe noi, adulții, fie că suntem părinții ori profesorii lor. Este necesar ca adulții să înțeleagă că în viața copiilor ei au rolul de model comportamental, iar o conduită bună, în acest sens, este obligatorie.
„Dacă știm că definiția bullying-ului este o interacțiune între copii, intenționată și repetată, nu putem să mergem mai departe cu responsabilitatea, decât în zona adulților.
Este responsabilitatea adulților. E responsabilitatea mea ca părinte, responsabilitatea mea ca profesor, este responsabilitatea mea ca adult care are niște copii în grijă, să mă asigur de bunăstarea, de integritatea lor fizică și emoțională.” – Gabriela Maalouf, psiholog și consilier școlar
Salvator, victimă și abuzator
Acestea sunt rolurile pe care noi le jucăm în fiecare zi. Ne identificăm, pe rând, cu fiecare dintre acestea. Acest lucru ne poartă într-un roller coaster al sentimentelor și al reacțiilor. Ca să putem veni în ajutorul unui copil, trebuie să vindecăm propriile traume, să vindecăm copilul din noi.
„De ce adulții nu fac nimic? În psihologie vorbim de acest triunghi al dramei, în care avem un salvator, o victimă și un abuzator.
(…)Noi, adulții, nu am reușit să facem pace cu ce am pățit noi în copilărie, în zona de bullying și dacă nu facem pace și nu înțelegem ce s-a întâmplat cu noi până în ziua de astăzi, fiecare dintre noi, în fiecare zi, trece prin toate aceste ipostaze este și agresor, este și victimă, este și salvator. În fiecare zi ne certăm, certăm noi pe cineva, îl facem praf și pulbere. Altul ne ceartă pe noi, ne umilește, ne spune nu că ne-am făcut treaba bine, în trafic, la magazin, la locul de muncă, cu soțul, soția, acasă. În același timp, vedem lucruri și tăcem din gură, nu zicem nimic, de frică ori sărim să salvăm oamenii. Noi, adulții, în fiecare zi, nu știm ce să facem, nu știm să gestionăm lucrurile astea ale noastre, și vrem să salvăm copiii.
Dacă tu nu știi ce să faci cu viața ta, n-ai cum să ajuți un copil? E ca la chestia cu avionul, până nu-ți pui tu masca de oxigen, nu poți să o pui la următorul”
Bullying-ul nu se află, în totalitate, în competența școlii
Acest fenomen intră în zona de competență a poliției și a protecției minorului. Astfel se se micșorează riscurile pe care o decizie a unui profesor le poate cauza. De la un anumit nivel al violenței, intervine legea.
Trebuie să agreăm că o școală nu are competența în totalitate, în toate cazurile de bullying și, de aceea, legea spune că, de atâta timp cât școala nu mai re această competență, trebuie să treacă acest caz către protecția copilului sau către poliție, adică să ia frica asta profesorului. – Gabriela Maalouf, psiholog și consilier școlar
Modelele copiilor sunt adulții lângă care cresc
Rolurile în care se află, la un moment dat, părinții sau adulții din viața unui copil, determină viitorul comportament al acelui copil. Uneori el se va plasa de partea agresorului, alteori de partea victimei, iar acest lucru îi va influența atitudinea. Pentru a putea preveni anumite tipare comportamentale, este important ca dascălii și părinții să le identifice cât mai repede.
„Trebuie să vezi semnele. Trebuie să vezi de la început cine are potențial de atitudine de victimă , cine are comportament agresiv, dar semnele sunt ușoare. Oamenii se luptă, că sunt adulți, că sunt copii, se luptă pentru putere. Vrem să fim puternici.
(…)Toți copiii au model, toți își văd părinții în toate ipostazele astea, în fiecare zi.”- Gabriela Maalouf, psiholog și consilier școlar.
Află tot despre bullying și prevenție aici.
