1192 de cazuri de abuz sexual asupra copiilor, în România, la nivelul anului 2023. Dintre acestea, 1062 au fost abuz sexual asupra fetelor, potrivit datelor furnizate de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA). Organizația Salvați Copiii România atrage atenția că victima unui abuz sexual, în absența ședințelor de consiliere sau psihoterapie, poate suferi repercusiuni traumatice grave. Am vorbit despre acest subiect #InComunitate cu Mihaela Dinu, psiholog Salvați Copiii.
Dacă ne uităm la cifrele publicate de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție(ANPDCA), el există. În ultimii ani am observat o creștere a acestora. Ar putea să fie o creștere a sesizărilor și o ușoară creștere a dosarelor care ajung în instanță. Vorbim aici despre responsabilitatea adultului sau de disponibilitatea acestuia de a asculta copilul, pentru că sunt foarte multe cazuri pe care le-am întâlnit în terapie, când copiii nu sunt crezuți în momentul în care mărturisesc
Adulții refuză să creadă copilul agresat
Dincolo de faptul că acceptarea mărturiei copilului transformă totul într-o realitate greu de digerat, dacă agresorul indicat de victimă este parte a familiei extinse sau a cercului de cunoscuți face ca fapta să fie cu greu recunoscută ca adevăr, de cele mai multe ori ea este trecută în zona imaginației copilului.
„Fie că mărturisesc persoanelor apropiate, părinți, care didactice, consilieri, persoanelor de încredere cu care au o relație de atașament, faptul că, de cele mai multe ori, agresorii sunt din imediata apropiere a copilului, din cercul de cunoscuți, adultului care primește această mărturisire îi este greu să creadă, mai ales când este vorba de cineva din familia extinsă.
(…)Practica psihologică ne arată că sunt extrem de puțini copiii care mint vizavi de acest subiect. Poate că nu descriu tocmai așa cum s-a petrecut, poate că nu este pe înțelesul adultului, dar nu am întâlnit copii care să inventeze astfel de astfel de lucruri.”- Mihaela Dinu, psiholog Salvați Copiii
Simptomele stresului acut sunt semnalele pe care trebuie să le descifrăm
Dacă un copil a fost sau este victima unui abuz sexual va trece printr-un șir de schimbări comportamentale, iar acestea merg până la respingerea oricărui tip de apropiere cu agresorul. Calitatea vieții va avea de suferit prin refuzul alimentației sau oboseală cauzată de odihnă deficitară. Coșmarurile, autoizolarea, schimbarea obiceiurilor de petrecere a timpului sunt alte indicii de care adulții ar trebui să țină cont și să le decodifice.
„De cele mai multe ori, copilul dă semnale, semnale care ar trebui decodificate din punct de vedere al comportamentului, al emoțiilor, dar și verbal. Sunt copii care nu știu și nu pot exterioriza verbal astfel de lucruri.
(…)În limbajul de specialitate le numim simptome ale stresului acut, adică imediat ce s-a întâmplat evenimentul sau dacă el este repetat și la interval scurt de timp. Practic, sunt primele semne, este ca la un accident. Știți, dacă e un accident de circulație, vedem sânge, vânătăi contuzii. În cazul unui abuz sexual, este posibil să nu se vadă pentru că și abuzul este de mai multe feluri, însă, din punct de vedere emoțional, copilul trăiește aceste emoții pe care le putem încadra în sfera stresului acut are insomnii, lipsa poftei de mâncare, coșmaruri, adoarme greu, nu mai dorește să comunice, activitățile care îi plăceau, deodată, le sistează. Evită să meargă în locul unde i s-a întâmplat sau să vorbească sau doar să vadă persoana care i-a făcut rău, iar lucrurile acestea se văd, dacă suntem disponibili să le vedem.”- Mihaela Dinu, psiholog Salvați Copiii
Abuzul sexual este cea mai gravă formă de abuz
Este abuzul care conține agresiunea verbală, fizică și emoțională. Un copil abuzat sexual va trece prin tot spectrul de emoții care, netratate și neînțelese, vor ajunge să somatizeze sau să determine schimbări majore în comportament. Lumea copilului abuzat sexual ascunde în ea frustrare, rușine, și vină. El are nevoie să fie ascultat, crezut, apărat și vindecat. Toate acestea sunt în mâinile adulților.
„Cei mai mulți dintre copii simt că propriul corp le-a fost invadat, că nu pot avea încredere în nimeni, mai ales dacă abuzul a fost din partea unei persoane cu rol de îngrijire, de exemplu. Toate acestea sedimentându-se și neprimind ajutor, se pot transforma și iau forma din sfera depresiilor, din sfera anxietății, vorbim de tulburări de somatizare, vorbim de comportamente deviante. De cele mai multe ori, întâlnim partea aceasta de comportamente deviante în momentul în care abuzul a fost repetat ani de zile. Copilul care a fost supus acestui abuz, capătă devianțe sexuale, de exemplu, în comportamentul de viitor adult.”- Mihaela Dinu, psiholog Salvați Copiii
Informația înseamnă salvare
Deși este un subiect greu, abuzul sexual ar trebui să fie explicat copiilor, în termeni care să le ofere informația de care au nevoie și, bineînțeles, într-un limbaj adaptat vârstei lor, ca să nu ajungă victime sigure în mâinile agresorilor. Aici, un rol important ar trebui să îl aibă și școala.
„Când vorbim de conștientizare și prevenție, ar trebui să ne referim și la mediul școlar, acolo unde primește copilul educație, unde primește informație. Dacă atingem subiectul educație, educație pentru sănătate, de exemplu, din care copiii să fie informați, să capete niște informații de prevenție vizavi de recunoașterea semnelor de abuz. Practic, să existe o componentă și de prevenție a abuzului sexual.”- Mihaela Dinu, psiholog Salvați Copiii
