Andreea Mâniceanu, muzeograf antropologie urbană: „Bucureștiul are nevoie de frumusețe, iar magnoliile oferă acestui oraș un plus de culoare, de primăvară.”
Articol de bucurestifm, 29 martie 2024, 15:53
În sfârșit avem vreme frumoasă, iar Bucureștiul, primăvara, este plin de flori pe care vrei să le vezi și să le admiri. Este magnolia un pretext să descoperi orașul? Cu siguranță, da!
Andreea Mâniceanu, muzeograf la secția de Antropologie Urbană a Muzeului Municipiului București, a scris un articol în ziarul „București în 5 minute”, intitulat „Orașul contemporan. Bucureștiul Magnoliilor”, iar inspirația este evident de unde a venit.
Andreea Mâniceanu: „A pornit de la pasiunea pentru flori, în special pentru magnolii, pentru că sunt florile mele preferate și apoi, bineînțeles, și datorită pasiunii pentru București, pentru că sunt istoric și muzeograf, iar studierea istoriei, dar și a vieții cotidiene a orașului este o preocupare constantă.
Bucureștiul are nevoie de frumusețe, iar magnoliile îi oferă acestui oraș un plus de culoare, de primăvară. Este o adevărată plăcere să le privim, mai ales că ele ne invită discret, prin frumusețea lor, să ne bucurăm din plin de sosirea primăverii, să ne bucurăm de timpul petrecut în natură, să admirăm și să descoperim noi străzi bucureștene pornind în căutarea acestor frumoase flori. Și bineînțeles, ne îndeamnă și să fim poeți, să ne așternem gândurile, să fim artiști, să facem fotografii, să împărtășim această bucurie a venirii primăverii. Datorită acestei generozități a naturii”.
Pe lângă faptul că este frumoasă, are niște culori fantastice care dau farmec orașului, magnolia are și o legendă pe care merită să o cunoaștem.
Andreea Mâniceanu: „Legenda, iarăși mi s-a părut foarte frumoasă și mă încântă faptul că o asemenea floare, ne duce cu gândul la o poveste de demult. Se spune că un bătrân japonez și-a dedicat întreaga sa viață îngrijirii acestor flori, neglijând celelalte aspecte ale vieții sale, neavând prieteni, neîntemeindu-și nici măcar o familie, pentru că întreaga sa ocrotire și atenție s-a îndreptat asupra Magnoliilor.
Însă ajuns bolnav și bătrân, se vede singur, fără a-i deschide nimeni ușa casei. Și iată că într-o seară magnoliile din grădina sa, cele pe care le îngrijise cu atâta dragoste, se transformă în tinere fete foarte frumoase și vin să-i stea alături la căpătâi în ultimele clipe de viață, spunându-i că ele îl vor însoți în lumea de dincolo și că și viața lor se va termina odată cu viața lui, lucru care s-a și întâmplat, pentru că bătrânul a murit, fiind o moarte frumoasă, asemenea unui vis. Se spune că a fost găsit mort cu zâmbetul pe buze, iar a doua zi locuitorii orașului respectiv au văzut că magnoliile din grădină se ofiliseră. Iată că florile și-au ținut promisiunea și l-au însoțit pe tărâmul celălalt”.
Bucureștiul este plin de magnolii. Nu degeaba a fost creată și o hartă și în fiecare primăvară curioșii pleacă să le descopere și să le fotografieze.
Andreea Mâniceanu: „În primul rând, am descoperit magnoliile întâmplător, adică așa cum spunea și Diana Robu, cea care a inițiat Harta Magnoliilor, că magnoliile sunt, de fapt, la o plimbare distanță. Bucureștiul este plin de magnolii. Abundă de magnolie în această perioadă și bineînțeles că le descoperim în locurile unde ne poartă pașii cu diferite treburi.
De exemplu, mă gândeam la magnolia de la Facultatea de Drept. Iată că a fi student la o facultate în București îți oferă și acest privilegiu, de a avea o plantă atât de prestigioasă în curtea unei facultăți celebre. Apoi, foarte dragă mie este magnolia de la Mănăstirea Radu Vodă.
Mi se pare deosebită prin frumusețe, dar și prin amplasarea sa lângă mănăstire. Iar în perioada aceasta a postului paștelui, dacă privim această magnolie și ascultăm în același timp slujbele religioase, mi se pare că este o magnolie desprinsă din rai. Dar avem și aici, la muzeu, la Casa Filipescu-Cesianu, o mică magnolie în curte, pe care o îngrijim cu dragoste. Și poate deloc întâmplător, această magnolie se află în cercul tematic numit „cercul dragostei”.
Pentru că este muzeograf, pentru că iubește istoria orașului, pentru că îi place să se plimbe și să îl descopere, am rugat-o pe Andreea să ne recomande un loc drag din Capitală.
Andreea Mâniceanu: „Cred că un loc aparte pe care l-am descoperit de curând și care mi-a rămas în suflet este Mănăstirea Antim. Și acolo este o magnolie. Pe lângă frumusețea acestei mănăstiri, arhitectura sa foarte frumoasă și încărcătura spirituală regăsită aici este aparte și puteți observa și un mozaic deosebit pe fațada mănăstirii, realizat de o femeie extraordinară, de Olga Greceanu, care și-a dedicat viața promovării ortodoxiei și prin trăirea sa de femeie creștină, înfrumusețează o biserică bucureșteană de renume.
Este în centrul Bucureștiului și este un loc de vizitat atât ca turist, dar și ca pelerin sau sau creștin. Gândită de ctitorul său, Sfântul Mitropolit Antim Ivireanul asemenea unei cetăți de apărare cu ziduri groase de cărămidă, mănăstirea este astăzi un valoros monument istoric, cunoscut în rândul bucureștenilor datorită arhitecturii brâncovenești, dar și pentru impresionanta colecției de manuscrise și obiecte de artă religioasă, tot în acest loc aflându-se și Biblioteca Sfântului Sinod, unde se desfășoară periodic conferințe și lansări de carte pe teme religioase”.
A sosit vremea plimbărilor, a timpului perfect pentru explorare și poveștile orașului, iar Bucureștiul are din plin de toate.
Autor: Adelina Tocitu