Nicio legătură între romanul lui Max Brooks și litera Z de pe tancurile rusești, asta ca să nu apară comentarii colaterale, fără sens. Această precizare nici măcar nu cred că ar trebui făcută, este absurd ca din cauza unui moment istoric de nedorit, una dintre literele alfabetului să ajungă să fie compromisă, ba chiar două, dacă ținem cont de faptul că o parte dintre respectivele tancuri au pictată și litera V pe blindaj.
Am ajuns deja la situația absurdă în care o persoană care poartă un tricou cu Z de la Zorro sau cu V de la Vendetta ajunge să fie considerată drept propagandist sovietic… Să mulțumim cerului că armata invadatoare nu și-a pus toate literele pe vehiculele de luptă, pentru că ne-am fi trezit cu toții în imposibilitatea de a mai folosi vreodată alfabetul, fiind prin urmare nevoiți să comunicăm între noi doar prin intermediul gesturilor, ca maimuțele.
Dacă vă întrebați, răspunsul este da, există o conexiune teoretică între „Războiul Z” și „Ziua Z: Apocalipsa”, filmul cu Brad Pitt fiind prezentat drept o adaptare cinematografică a romanului lui Brooks, doar că eu nu am reușit să găsesc o legătură directă între carte și film, pentru că, în afară de un cadru general în care hoardele de zombi aleargă după diverși oameni cumsecade, toate celelalte elemente sunt complet diferite.
„Războiul Z” este un text foarte bine structurat, o lucrare ce conține pasaje excelent argumentate despre diverse tipuri de strategii și tactici militare și despre comportamentul oamenilor aflați în situații limită, în timp ce filmul este împânzit de fracturi de logică, greu de trecut cu vederea chiar și având scuza că zombii de fapt nu există, astfel încât putem inventa orice despre ei.
Vă amintiți cu siguranță de acel moment din film în care locuitorii Ierusalimului încep să cânte, iar zombii din zonă, atrași de zgomot, atacă zidurile orașului doar în anumite secțiuni, de parcă ar fi fost nu o șleahtă de descreierați, ci o armată regulată ce încearcă să străpungă apărarea adversă în urma unui plan ofensiv bine stabilit.
Vom considera așadar cartea și filmul drept entități separate, pe care le recomand însă la pachet celor care doresc să petreacă singuri un weekend 100% horror (sau chiar și în sânul familiei, dacă membrii acesteia au gusturi similare…)
