Rafael Nadal și Roland Garros poate fi următoarea poveste de dragoste din care să se inspire tinerii care au „fluturi în stomac”. Personajele romantice, Romeo și Julieta sunt înlocuite fără doar și poate de „regele zgurii” și turneul de Grand-Slam pentru pasionații de sport, dar și pentru pasionații de a marca istoria și de a vedea la treabă un adevărat „colos” al tenisului mondial.
Roland Garros, ediția 2024, turul întâi. Scenariul era următorul: Rafael Nadal și Alexander Zverev se întâlneau în runda inaugurală pe aceeași arenă în care mai jucaseră cea mai recentă și, totodată, unica confruntare de la competiția de pe zgura din „Hexagon”, acum doi ani, în semifinale.
Pe atunci, povestea meciului era una dramatică, ca urmare a accidentării la gleznă suferită de german, dar și datorită formei ibericului, care era favorit trei al competiției. Imposibil să vedem vreo asemănare între cele două partide. De fapt, dacă intrăm în profunzime, putem descoperi că motivația spaniolului și „foamea” de a nu ceda tronul ocupat la Paris au rămas și încă la un nivel extrem de înalt.
Meciul începe. Rafael Nadal, întors la Roland Garros după pauza de doi ani în care circuitul masculin a plâns după momentele superbe oferite de iberic pe teren. De la serviciul și ticurile sale unice în lumea sportului, până la o lovitură de forehand care când pleca din rachetă putea să dărâme „Marele Zid Chinezesc”, oamenii aveau nevoie de un astfel de eveniment.
S-a văzut clar această dorință. Prezențele lui Novak Djokovic, rivalul de-o viață al multiplului câștigător de la Roland Garros, Carlos Alcaraz, urmașul lui Rafael Nadal și al tenisului, dar și spaniolul Rodri, fotbalistul celor de la Manchester City care a venit la meci, în ciuda recordului negativ atins sâmbătă, după finala Cupei Angliei, sunt semne clare care ne arată că „Matador” nu va fi uitat niciodată.
Greu, totuși, să faci față unui „munte” de putere și de poftă de joc, așa cum a fost Zverev în primul tur de la Roland Garros. Nu poți avea „milă” sau compasiune față de adversarul tău, chiar dacă de partea cealaltă a fileului se află cel mai titrat tenismen din istoria competiției pariziene. Cu tot stadionul de partea sa, Rafael Nadal s-a zbătut în primul set, dar nu a putut să țină pasul cu germanul care urmărea și o revanșă.
Descătușarea ibericului a venit în setul al doilea, atunci când a obținut un break, a servit pentru set, dar nu a egalat situația de pe tabelă. Păcat, un ultim set câștigat pe zgura din Franța ar fi fost echivalent cu încheierea ideală a capitolului acesta pentru Rafa. Nu mai aducem vorba de actul al treilea, în care Nadal părea că ar face orice doar ca să prelungească meciul. Nu a fost să fie, deoarece rolurile de acum câțiva ani s-au schimbat.
Dacă în anii 2000, David era Alexander Zverev, iar Goliat era Rafael Nadal, acum totul este diferit. Cel care se uita la spectacolul pus în scenă de cel mai talentat stângaci din istoria tenisului masculin când era mai scund decât racheta de tenis i-a luat locul și nu i-a permis spaniolului să „renască din propria cenușă”, precum pasărea Phoenix.
La final, nimic de comentat. Zverev, un adevărat exemplu de fair-play. A pasat rapid microfonul adversarului său, deoarece „era momentul lui Rafa”. Nadal, crispat, ușor albit, extenuat, trist, avea același zâmbet larg pe față atunci când a fost nevoit să vorbească în fața publicului de la Paris. După câteva vorbe în limba lui Victor Hugo și a lui Marcel Proust, Nadal a oferit mari speranțe tuturor. A fost ultima dată când a jucat la Roland Garros, dar nu chiar. „Nu știu dacă nu voi mai juca aici sau nu, nu este nimic 100%”. Marcați și puneți pe toate ușile iubitorilor de tenis aceste vorbe, pentru că poate nu acesta a fost „the last dance”.
Nimic nu este sigur. Cert este doar că „împăratul” de la Roland Garros și „regele zgurii” a pierdut abia al treilea meci de la această competiție, de la prima sa participare și până în prezent. Novak Djokovic, care nu este deloc de mirare că a reușit acest „miracol”, dar și Robin Soderling, care se poate mândri cu această statistică toată viața, sunt singurii oameni care au câștigat „jocul de șah pe zgură” condus de atâtea ori de Rafael Nadal, care, probabil, va fi francez în altă viață, la cât de iubit este de fanii din această țară.
„14”. Numărul de pe racheta lui Rafael Nadal în relația sa cu Roland Garros, fiind pe aceeași treaptă cu echipa sa de suflet din fotbal, Real Madrid, în relația ei cu UEFA Champions League. „Los blancos” pot ajunge la „15” dacă înving pe Borussia Dortmund în finala de pe 1 iunie. Rafa nu mai poate. Deocamdată. To be continued.
Gracias, Rafa!
