Ceremonie de acordare a Emblemei de Onoare a Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă

„Romania este recunoscuta la nivel international ca fiind printre tarile pionere in infiintarea si dezvoltarea medicinei de urgenta atat ca si sistem, cat si ca specialitate.

In anul 1999, odata cu trecerea de la rezidențiatul de 3 ani la rezidentiatul de 5 ani, specialitatea de medicina de urgenta din Romania a fost recunoscuta la nivel European, Romania fiind printre primele 8 tari Europene care avea aceasta specialitate. La acest moment peste 25 de tari din cadrul Uniunii Europene sau membre ale Societatii Europene de Medicina de Urgenta cum ar fi Elvetia, Serbia si Turcia, detin aceasta specialitate ca specialitate primara.

Evolutia medicinei de urgenta in tara noastra de la inceputuri si pana acum a inregistrat un trend pozitiv, avand insa, de-a lungul timpului, atat momente bune cat si momentele mai putin bune. Nu exagerez daca spun ca am fi fost mult mai departe astazi si am fi evitat multe din problemele cu care se confrunta specialitatea in zilele noastre, daca “sistemul” ne-ar fi lasat sa dezvoltam aceasta specialitate, si implicit rezidentiatul in acest domeniu, asa cum intentionam sa o facem inca de la inceputul anilor 2000.

Fiind o specialitate noua si, mai ales, diferita, multe propuneri au fost respinse de functionarii sistemului sau de specialistii din alte domenii, fiind considerate fie deplasate, fie chiar periculoase pentru sistemul existent, prin crearea de exceptii si de noi abordari cu care colegii nostri nu erau obisnuiti. Multi nici in ziua de astazi nu accepta aceste abordari iesite din tiparul sistemului si invatamantului medical din tara noastra.

In orice sistem, resursa umana este cea mai valoroasa componenta. Cu cat aceasta este mai bine pregatita si mai dedicata domeniului in care activeaza, crezand in el si avand vocatia necesara, cu atat sistemul este mai puternic si mai rezilient fata de provocarile continue la care acesta este supus, atat pe plan national cat si international.

Putini inteleg ca aceasta specialitate are un specific aparte, care o face diferita de alte specialitati medicale, pentru dezvoltarea ei fiind necesara o abordare iesita din tiparele clasice ale sistemului, cu alte cuvinte, o abordare “out of the box”.

Totodata, comparativ cu alte specialitati sau domenii medicale, medicina de urgenta poate fi practicata, intr-un mod complementar, de o gama larga de persoane, cu niveluri diferite de competenta, fiecare avand posibilitatea de a salva viata indiferent de nivelul de pregatire sau de competenta, mai ales cand este asigurat prompt, cand se impune, sprijinul nivelului superior de competenta. De aceea, in acordarea asistentei medicale de urgenta si a primului ajutor calificat, sistemul include voluntari (elevi, studenti si persoane din diferite domenii si meserii care stiu sa acorde primul ajutor), paramedici pompieri, salvamontisti, asistenti medicali, medici generalisti cu atestat in medicina de urgenta si medici specialisti care fac o pregatire de 5 ani de rezidentiat in acest domeniu.

Fara a fi exhaustiv, enumar cateva exemple elocvente care arata diferenta majora dintre o sectie obisnuita de spital si o unitate de primiri urgente sau din sectorul prespitalicesc:

• O unitate de primiri urgente vede peste o suta de pacienti, in medie, in fiecare zi. Dintre acestia, aproximativ 20% sunt internati in diferite sectii sau transferati la alte spitale. In orice alta sectie dintr-un spital exista un rulaj maxim de 10-15 pacienti / 24 ore.

• O sectie din spital, odata ce are paturile ocupate, refuza de regula orice pacient nou. Comparativ, o unitate de primiri urgente nu are cum sa-si inchida portile daca este supra-aglomerata. Mai mult de atât, o unitate de primiri urgente trebuie sa fie pregatita sa fie flexibila si adaptabila astfel incat sa primeasca oricand un numar mai mare de pacienti rezultati de la un accident cu victime multiple, spre exemplu, sau dintr-o situatie de urgenta care aduce mai multi pacienti la UPU intr-un timp foarte scurt, asa cum a fost situatia in timpul pandemiei. Atunci unitatile de primiri urgente au trebuit sa faca fata unui numar mare de pacienti aflati in stare critica, zilnic, pe o durata lunga de timp.

• Medicii si personalul din unitatile de primiri urgente si din sectorul prespitalicesc, au contact si sunt expusi publicului intr-un mod mult mai intens decat oricare alta specialitate, iar cand spun “publicul” nu ma refer numai la pacienti si apartinatorii acestora, ci chiar la publicul larg si mass-media.

• Medicii de urgenta, si in general personalul din sectorul de urgenta, practica aceasta specialitate in medii necontrolate, sub vazul tuturor, cum ar fi domiciliul pacientului, strada, spatii publice sau aglomerate, zone greu accesibile si unitatile de primiri urgenta, unde accesul este neingradit, comparativ cu colegii lor care isi practică specialitatea in spatii mai controlate si pe sectii cu acces limitat. Imaginati-va un chirurg operând zilnic sub vazul tuturor si a comentariilor tuturor colegilor acestuia, din toate sectiile spitalului. Un medic specialist de urgenta lucreaza exact in aceste conditii, fiind expus comentariilor publicului, comentariilor colegilor din toate celelalte specialitati si criticilor celor nemultumiti, fie ca vorbim despre apartinatori, trecatori sau chiar despre colegi din alte specialitati, lasand la o parte si criticile adresate de decidenti care de multe ori nu aloca timpul necesar sa inteleaga fenomenul inainte de a se lansa in comentarii si acuzatii.

• Colaborarea interdisciplinara intre medicii de urgenta si colegii lor din alte specialitati este una extrem de importanta. Spre exemplu, daca un coleg din alta specialitate, in timpul unei garzi, nu intelege aceasta colaborare, riscul este ca intreaga activitate dintr-o unitate de primiri urgente sa fie perturbata, cu impact negativ asupra pacientilor. Totodata, o lipsa de intelegere a managementului spitalului, sau in general a decidentilor, poate avea un impact major care sa compromita activitatea dintr-o unitate de primiri urgente pe termen mediu si lung, transformand-o intr-o unitate neatractiva tinerilor specialisti. Daca aceasta abordare vine de la un nivel de decizie national, riscul este ca intregul sistem de urgenta sa fie afectat, cu impact asupra calitatii si rezilientei resursei umane din intregul sistem, un impact care poate fi de lunga durata si dificil de corectat.

• Medicina de urgenta in faza prespitaliceasca nu poate fi practicata fara implicarea mai multor profesii care fie sa lucreze cot la cot cu medicii si personalul dedicat acestui domeniu – si ma refer aici in mod deosebit la pompierii, salvamontistii, lucratorii sistemului 112 si pilotii, fie sa asigure sprijinul necesar ca astfel de misiuni sa se desfasoare in conditii de siguranta si normalitate – si aici ma refer la fortele de ordine publica. Binenteles in cazul raspunsului la accidentele colective si la dezastre, colaborarea este largita si la colegii din sectorul militar si la societatea civila.

• Unitatile de primiri urgență, unde se practică specialitatea de medicina de urgență de către medicii specialisti în acest domeniu, sunt direct interconectate cu activitatea din prespital, mai ales prin SMURD. De aceea exista o dependenta a SMURD fata de unitățile de primiri urgente care asigura medicii și asistenții pentru ambulantele de terapie intensiva mobila și componenta aeriana a acestuia. Aceasta relație directa nu exista în niciun alt domeniu sanitar unde expertiza spitalicească de cel mai înalt nivel este asigurata acolo unde se afla pacientul critic, indiferent de locație.

Este de remarcat ca anul acesta, Ziua Mondiala a Medicinei de Urgenta vine cu o tema actuala si extrem de importanta si anume schimbarile climatice si impactul acestora asupra practicii in domeniul medicinei de urgenta.

Vedem pe plan mondial impactul schimbarilor climatice prin aparitia fenomenelor meteo extreme, a epidemiilor cu risc major de a se transforma in pandemii si alte provocari noi, cu care nu am fost obisnuiti pana acum. Fenomenele meteo extreme au un impact, dovedit stiintific, asupra sanatatii umane si un rol major in agravarea bolilor cronice sau aparitia unor noi boli contagioase sau de alta natura, in regiuni ale lumii in care astfel de boli nu erau prezente.

Impactul tuturor acestor fenomene este unul direct si tot mai pronuntat asupra sistemelor de raspuns la urgenta, incluzand aici si sistemul medical de urgenta, sistem care trebuie sa se adapteze si sa se pregateasca pentru a face fata acestor noi provocari.

In acest context, la nivel mondial, decidentii trebuie sa inteleaga ca pregatirea sistemelor de raspuns la situatiile de urgenta si intarirea sistemelor sanitare si in mod deosebit a celor de asistenta medicala de urgenta si de ingrijire a pacientilor aflati in stare critica este obligatorie, iar intarzierea in pregatirea si intarirea acestor sisteme va avea costuri mari din punctul de vedere al pierderilor de vieti omenesti, dar si din punct de vedere economic.

Este evident cand vorbim de medicina de urgenta ca vorbim, in egala masura, si de situatiile cu un numar mare de persoane afectate care necesita ingrijiri medicale de urgenta. Astfel, medicina de dezastre este indisolubil legata de medicina de urgenta, iar medicii de urgenta si personalul din sectorul medical de urgenta, fie ca vorbim de unitatile de primiri urgente sau de serviciile de urgenta prespitaliceasca, trebuie sa fie foarte bine pregatiti, iar sistemul foarte bine dotat. In marea majoritate a situatiilor, sistemul de urgenta se constituie in prima linie de raspuns, dar se poate constitui, in egala masura, si ca ultima linei de aparare a sistemului sanitar. Sa ne amintim astfel de ultimele doua valuri ale pandemiei cand marea parte a unitatilor de primiri urgenta s-au transformat, partial, in unitati de ingrijire a pacientilor critici pe termen lung, in contextul lipsei de locuri in sectiile de terapie intensiva din spitale.

Toate cele prezentate anterior conduc catre necesitatea unei organizari sistemice bine puse la punct care sa aduca la un loc toti actorii din sistemnul de interventie si raspuns la urgenta, incluzand, binenteles, si pe cel destinat asistentei medicale de urgenta. Organizarea raspunsului in faza prespitaliceasca si organizarea modului de lucru in unitatile de primiri urgenta, interactiunea intensa cu alte profesii si alte specialitati, riscurile asumate de practicantii acestei specialitati si de lucratorii din domeniul situatiilor de urgenta, toate la un loc justifica abordarea noastra integrata in managementul acestui domeniu si justifica implicarea unui minister de forta, precum Ministerul Afacerilor Interne, atat in gestionarea acestui sistem complex in cazul activitatilor desfasurate zi de zi, cat si in cazul unor dezastre, indiferent de natura acestora. Nu trebuie uitat rolul major pe care l-a avut Ministerul Afacerilor Interne in dezvoltarea sistemului medical de urgenta, mai ales cand vorbim de componenta terestra a SMURD sau de componenta aeriana de salvare a acestuia. Înființarea în 2014 a Departamentului pentru Situații de Urgență în cadrul MAI, a stat la baza dezvoltării sistemului integrat și al conceptului modern de protecție / apărare civilă în România în ultimii zece ani. Totodata, sprijinul acordat pe parcursul ultimilor ani in dotarea serviciilor medicale de urgenta cu mijloace si echipamente de interventie, inclusiv a serviciilor de ambulanta, este o dovada a implicarii Ministerului Afacerilor Interne in evolutia acestui sistem inca de la inceputurile sale in anii 90.

Lipsa de implicare a MAI ar fi insemnat cel putin lipsa SMURD din Romania si lipsa unui sistem puternic de interventie si salvare aeriana ce ar fi insemnat ca Romania nu ar mai fi fost modelul care este astazi in domeniul raspunsului integrat in situatiile de urgenta.

Pe parcursul anilor am avut sprijinul unor oameni cu viziune, din domeniul sanitar, din domeniul situatiilor de urgenta, din randul societatii civile, dar si din domeniul politic, fara de care nu am fi reusit sa realizam tot ce am realizat. La acest moment insa, vazand provocarile si riscurile cu care ne confruntam si mai ales a celor cu care este posibil sa ne confruntam in viitor, este nevoie de un sprijin si mai mare decat cel de pana acum si de o intelegere aparte a acestui domeniu, departe de orgoliile personale si de grup, care nu deservesc societății. Toate acestea ne-ar permite sa putem continua dezvoltarea acestui domeniu in viteza, intr-un mod consistent, folosind, pe langa experienta acumulata pana acum, abordari moderne si flexibile in recrutarea rezidentilor si pregatirea acestora, punand calitatea si specificitatea pregatirii in acest domeniu pe primul loc, in angajarea personalului, in dezvoltarea domeniului de asistenta medicala de urgenta, introducand cele mai moderne tehnologii, in finantarea adecvata a sistemului medical de urgenta, astfel incat ingrijirea pacientilor sa nu sufere din lipsa unei finantari predictibile si adecvate nevoilor din sectorul prespitalicesc, dar si al unitatilor de primiri urgente.

Romania a reusit sa creeze un sistem integrat, complex si functional, care a fost probat in momente foarte dificile, demonstrând eficienta unui astfel de sistem, aflat sub coordonare unica, alcatuind nucleul sistemului de protectie si aparare civila, comparativ cu un sistem alcatuit din diferite componente independente in care fiecare apără interesele componentei din care face parte.

Concluzionez prin a spune ca noi, ca autoritati, avem obligatia de a pastra si de a dezvolta acest sistem mai departe, astfel incat sa fim pregatiti pentru orice noua provocare mai bine decat am fost pana acum, sa punem cetateanul si interesul tarii mai presus de interesele institutionale si personale. Pana acum am demonstrat ca putem, iar de acum incolo trebuie sa demonstram ca intelegem, apreciem si stim sa ducem pana la capat ceea ce am inceput.

La mulți dragi colegi!

Să vă întoarceți mereu cu bine acasă! „